patria mea

Lia: Deci, să înţeleg că ai avut probleme cu blondina?
Lucian: Nu, nu chiar cu ea, deşi poate că şi cu ea, puţin. Mai mult însă, cu Nick.
Lia: Cu Nick?! Nu înţeleg... De ce cu el?
Lucian: Ai răbdare şi vei înţelege imediat! Deci, după ce blondina s-a convins că nu era nimic interesant de văzut pe computer, s-a hotărât să-mi spună ceva, în legătură cu Nick. Era îngrijorată din cauza lui, deşi nu mi-am dat prea bine seama de ce. Am încercat să o conving că totul este OK şi n-are motive să fie îngrijorată; nu ştiu în ce măsură am reuşit.
Lia: De ce era îngrijorată?
Lucian: Spunea că Nick nu e încă pregătit să ne însoţească pe Terra, că a încercat să stea de vorbă cu el, însă nu părea interesat de subiect. În fine... Nu despre asta vorbeam, altceva doreai să afli. Pe măsură ce vorbea, devenea din ce în ce mai agitată. Aşa că am decis să încerc să o liniştesc. M-am ridicat de pe fotoliu şi am îmbrăţişat-o uşor, prieteneşte doar. Imaginează-ţi că a şi plâns.
Lia: Cine? Blondina?!
Lucian: Da, ea. De ce te miră?! În final, reuşisem să o calmez, doar că, din nefericire, înainte de a mă îndepărta de ea, a apărut Nick, surprinzându-ne în acea poziţie compromiţătoare. Îmbrăţişaţi.
Lia: Ah, asta era... Şi el ce-a spus?
Lucian: Mai şi întrebi?! Ce-ar fi putut spune? Închipuie-ţi! Ceva de genul: "Mai întâi sora mea, apoi chiar soţia mea..." Asta a spus!
Lia: Hmm; îmi închipui... Păi... Felicitări! Mereu reuşeşti să intri în astfel de neînţelegeri.
Lucian: Un moment! Aşa cum ai spus tu, a fost doar o neînţelegere! Nimic mai mult! N-aveam de gând să-i fac ceva blondei, doar nu eram cretin! Nu s-a întâmplat nimic între ea şi mine!
Lia: Nici măcar n-ai sărutat-o?
Lucian: Nu, bineînţeles! Nici nu mi-a trecut prin gând s-o sărut! Voiam doar s-o liniştesc, atâta tot!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Mergem pe jos până-n oraş, sau folosim un avion?
Sonya: Ar fi mai bine să mergem cu avionul.
Lucian: De ce? Nu ţi-ar plăcea să te plimbi cu mine?
Sonya: Nu interpreta greşit alegerea mea. Nu din cauză că nu m-ar atrage ideea unei plimbări până-n oraş, alături de tine, ci doar din cauză că astfel, cu avionul, voi scăpa mai repede de costumul ăsta incomod; e o adevărată povară. O pacoste!
Lucian: Înţeleg. Asta-i cu totul altceva... Atunci, hai să găsim un avion.
Sonya: Nu trebuie să găsim unul. Cu ce crezi că am venit până aici? Doar nu pe jos.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wallace Fennel: Încă o seară de vineri. Ai vreun plan?
Veronica Mars: Nu ştiu. S-ar putea să-l scot pe Rezervă la plimbare sau poate închiriez un film.
Wallace Fennel: Felicitări. Oficial eşti cea mai plictisitoare persoană din Neptune High.
Veronica Mars: Ţi-am zis că filmul va putea fi văzut de copiii în vârstă de 12 ani numai cu acordul părinţilor?
Wallace Fennel: O, atunci dă-te mai încolo, copil rebel!
Veronica Mars: Şi tu, Wallace? Viaţa ta e tot ca un videoclip continuu al lui Nelly?
Wallace: Eu cel puţin îmi doresc ca viaţa mea să fie ca un videoclip al lui Nelly.

replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dave: Când eram copil, tot ce vroiam era să mă furişez şi să văd filmele clasificate cu "I" (interzise minorilor). În viziunea mea, "I" însemna "incredibil de bun". În ziua de azi, astfel de avertizări şi de notaţii sunt peste tot: la jocurile video, în muzică, pe sticlele de băuturi alcoolice, pe pachetele de ţigări. Ai crede că toate avertizările astea ţin copiii departe de lucrurile astea. De fapt, ele transmit un semnal care spune: "Hei, uite. Ce marfă bună avem aici." (Pe ecran apare un avertisment: "Datorită conţinutului neadecvat pentru minori, următorul episod nu va putea fi urmărit de toţi membrii familiei".) Vedeţi? Vă face să vreţi şi mai mult să-l urmăriţi, nu-i aşa?

replici din filmul serial Războiul de acasă
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua fată: Şterge-o, Cap de Piuneză.
Luke: Tu trebuie să-mi spui domnul Cap de Piuneză.
Joan: Ştii ceva? Nu-mi pasă de Dax Hibbing sau de Lynnie Charmichael sau de activitatea mea sociabilă. Nu-mi pasă cine e gay ori ba. Nu pot să-mi petrec timpul făcându-mi griji cu chestiile astea. Am altele pe cap.
Prima fată: Ca de exemplu? Chimia şi şahul?
Joan: Da, astea două. Poate că tipii ăia sunt nişte tocilari, dar ei măcar ştiu pentru ce sunt aici.
Luke (după ce fetele pleacă): M-ai făcut tocilar.
Joan: Era o metaforă.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Richard Brown: Dorinţa mea era să devin scriitor, asta este tot! Îmi doream să scriu despre tot. Despre tot ce se întâmplă într-un moment. Despre cum arată florile atunci când le tii în braţe. Despre acest prosop, cum miroase, cum îl percepi, acest fir. Despre toate sentimentele tale, ale tale şi ale mele. Despre evoluţia lor, ce eram noi odată. Totul din lumea aceasta. Totul amestecat, cum se întâmplă acum. Şi am dat greş. Am dat greş. Indiferent cu ce ai începe, sfârşeşte prin a fi prea puţin. Să împărtăşeşc nenorocita de mândrie şi absurditatea!

replică din filmul artistic Orele
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Tatăl tău obişnuia să gătească des, ca tine?
Lucian: Blondul?! Nu, deloc. Niciodată!
Lia: Şi atunci, tu cum de te-ai deprins?
Lucian: Păi, eu... Nu ştiu cum. Pur şi simplu, mi-a plăcut şi am învăţat singur, pentru că m-am simţit atras de domeniul culinar... Nu-mi explic de ce!
Lia: Aha; cam la fel ca şi cu matematica ta.
Lucian: Nu chiar; deşi, într-un fel, poate... Vezi tu, matematica a fost pentru mine... Prima mea mare iubire, declarată, pe faţă, fără ocolişuri, încă de când eram mic.
Lia: Zău?! Frumos spus... Şi care ar fi fost a doua?
Lucian: A doua?! N-am să-ţi răspund la asta...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Willie Gingrich: Dar cum rămâne cu doamna Cunningham vs. Baltimore şi Ohio Railroad, U. S. District Court, Eastern District of Ohio, nr. 89/27. Doamna Cunningham, în drum spre Cincinnati, ca să-l viziteze pe unchiul aflat pe moarte, rămâne blocată în toaletă din cauza unei încuietori defecte. Maşina e ataşată unui alt tren şi ajunge în cele din urmă în San Bernadino California, moment în care unchiul e deja mort iar ea nu figurează în testament. Aşa că dă în judecată Căile Ferate pentru despăgubiri. Îţi sună cunoscut?
O'Brien: N-am auzit în viaţa mea!
Willie Gingrich: Deloc-deloc? Ei, bine, domnilor, dumneavoastră aţi reprezentat Căile Ferate în instanţă.
O'Brien: Da?
Willie Gingrich: Şi aţi pierdut.

replici din filmul artistic Prima de asigurare (19 octombrie 1966)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Addison-Montgomery-Sheperd: După cum văd eu lucrurile, am putea rezolva acest conflict în trei feluri. Prima opţiune: eu îţi cer iertare, tu mă ierţi, şi te întorci acasă, unde ne-am continua viaţa împreună. Sau, a doua opţiune, îţi cer iertare, tu mă ierţi, te întorci acasă, şi de fiecare dată când ne certăm, vei putea să aduci ca argument în favoarea ta, relaţia mea extraconjugală.
Dr. Derek Sheperd: Încerci să fii amuzantă?
Dr. Addison-Montgomery-Sheperd: Diavolul are simţul umorului.
Dr. Derek Sheperd: Care este a treia opţiune?
Dr. Addison-Montgomery-Sheperd: Nu ştiu care este a treia opţiune. (Addison îl sărută pe Derek.) Ştiu doar că te iubesc.

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ah, nu, nuu... Iarăşi simt că înnebunesc, mă apucă ameţeala... Ce-i cu mine? Ce mi se întâmplă?! Dom' director m-a avertizat să nu mă las niciodată condus de sentimente... Ah, dom' director; nici la dânsul n-ar trebui să mă gândesc acum, deloc, doar din cauza dumnealui s-a întâmplat toată grozăvia asta, deşi dânsul m-a asigurat clar, în repetate rânduri, că n-a intervenit deloc în favoarea mea; nu cred că m-ar fi minţit, nu avea motive. Dom' director – mincinos... Hmm... Nu se poate; nu, e imposibil! Dar mai bine să mă liniştesc, ar fi cazul să-mi revin... Şi atunci, deocamdată să lăsăm treburile astea, să trecem la altele mai serioase acum.

replică din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!