omenesc, prea omenesc

Teamă

pasăre înaintea sborului
nesfărşit orizontul
să îl ating
privirea
e prea mult!

poezie de Valeriu Marius Ciungan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipele vor osteni
În uitarea ca de seu,
Prea târziu vei reveni
Cu surâs de zeu.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul neînflorit

unghia roasă
de femeia ce mergea
la un coafor.
pantofii prea tulburaţi
de un trecător.

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiraţia

acum tu respiri? de ce
oare
nu ar fi mai bine să-ţi taci
înainte
de a fi prea devreme?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alint

Braţele ochilor mei
Te alintă ca pe un prunc
Răsărit în uterul mamei, căutând lumina
Şi fericirea promisă
În visele părinţilor
Evadând prea devreme din labirintul copilăriei.
E prea curând să amintim
Despre ceea ce înseamnă destin.
Se pot întâmpla multe...
Celula încolţeşte,
Îi cresc aripi de fluturi
Şi în câmpia timpului,
Alunecă precum un lampion de argint,
Secunda unei noi naşteri.
O buclă de libertate
În lumi de smaralde...
Dar dincolo de această poveste existăm noi.
Iar peste noi,
Un cer de săruturi.
Din noi izvorăşte fântâna iubirii...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mi-i fragilă

Iubirea mea-i frumoasă, dar fragilă, deschisă ca un zâmbet de copil...
De multe ori îmi pare inutilă în jocul vieţii noastre, inutil.
Privind-o, ţi se pare că-i un munte. Dar un izvor îl poate sfărâma.
Mi-e barba albă, tâmplele cărunte. Din suflet, Doamne, n-o pot alunga!
Fiorii-i mă pătrund precum izvorul... Atât de reci, sub sărutări de stânci!
Şi către cer – un clopot, urcă dorul şi-i penetrează rănile adânci.
Doar un surâs din Soarele-apune, se-ntoarce-n adieri în gândul meu.
Iubirea mea-i atâta de fragilă! Am s-o hrănesc cu dragoste mereu...
Ţi-s buzele cu gust de cianură şi doar cu un sărut m-ai otrăvit.
Mi-ai dat un vis şi-o palmă de cultură şi în cuvinte mi-ai înmugurit.
Un gest având urmări adiacente, m-a transformat degrabă-n bisectoare
Şi sunt "X" rezultate concludente. Doar unul spune că iubirea doare.
E prea târziu, sau poate-i prea devreme... Iubirea nu se poate împărţi,
Căci e impară şi e prea fragilă. Şi ce uşor ne poate părăsi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe umerii somnului

În mâinile tale am lagat iernile cu noduri,
erau rămase pe drumuri
şi nu le-am lăsat să fugă dintre noi.

Nopţile şi-au sculptat singure întunericul
în aerul rece,
stelele căzute în gânduri
aşteaptă sosirea dimineţii pe acoperişuri,
oraşul încă doarme cu botul pe labe
fără să fie grăbit la activitate zilnică.

Îţi privesc faţa şi părul răsfirat
pe umerii somnului,
m-am trezit prea devreme ca o fiară
care-şi adulmecă prada de plăcere,
şi mă iert pentru paza care o fac
cu dorinţa de dragoste.

Te-am îndrăgit prea mult
încât mă oblig să nu te tulbur,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră n-o să ştie

Orb de aş fi tot aş vedea
Cu ochii sufletului care,
De mine te-ar apropia,
Să-ţi simt iubirea în suflare.

Mut de aş fi, ţi-aş recita,
Doar din atingeri peste piele,
Tu le-ai primi şi ai ofta,
Cuprinsă de braţele mele.

Chiar dacă nu aş auzi,
Îmi eşti mereu alin de şoapte,
Să mi le faci cadou când vii,
Ca să-mi devii o stea în noapte.

Oricum nu mai speram nimic,
Atunci când mi-ai ieşit în cale,
Eram un trup prea chinuit
Ce aştepta visele tale.

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extazul

Acolo unde, ca o pernă-n pat,
Poiana se umfla pentru-a susţine
Al purei violete cap plecat,
Unul comoară celuilalt, cu tine
Eram întins. Unite-ntr-un balsam
Curgând din ele, mâinile în pace
Şi ochii, împreună, ni-i lăsam
Pe-un fir unic pe care fusu-l toarce,
Acest altoi de mâini era, acum,
Singurul mod al nostru de-a fi una,
Iar chipurile-n ochi, născând ca-n fum,
Unicul mod de a procrea într-una.
Cum Soarta, între două mari oştiri,
Întârzie nesigura izbândă,
(Ieşind din trupuri, pentru convorbiri)
Stăteau a noastre suflete la pândă.
Şi-n timp ce ele discutau, noi doi
Zăceam ca nişte statui pe morminte;
O zi am stat aşa, iar între noi
N-au fluturat, cât a fost zi, cuvinte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de John Donne din Sunete fundamentale, traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă trăgând la jug

Învaţă-mă trăgând la jug
Să cânt cu lacrima pe strune,
Să fiu urechea celui surd
Şi pâinea celui ce îndură...

Învaţă-mă să fiu cuvânt
Cu litere de-mbărbătare,
Şi dac-oi fi prea obosit
Să nu cârtesc de-nstrăinare.

Ducându-mi crucea zi de zi
Să nu pierd urma Ta lăsată,
Ţinând privirile-n pământ
Şi fruntea prea îngrijorată,

Că altfel, pentru ce-am primit
Întrg paharul sorţii sfinte,
De nu merg până la mormânt,
La piatra veşnic prăvălită...

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Ghidora (9 decembrie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!