nu avem viitor

Cristos a înviat

Cristos a înviat din morţi!
A biruit mormântul
Îi cântă îngerii Lui toţi
Îi cântă-ntreg pământul.

Cristos a înviat din morţi!
Şi ne-a adus iertarea
El ne-a deschis a vieţii porţi
Prin el avem salvarea!

Veniţi cu toţi să ne-nchinăm
Celui ce ne iubeşte,
Onoare, slavă Lui să-I dăm
Căci Domnu-n veci trăieşte!

poezie de Elena Gherasim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi zero unu trei start

Prieteni m-am săturat
să vă ur doar pe-nserat
de aceea mi-am propus
să vă iau pe toţi pe sus

Mic sau mare nu contează
toţi avem în noi o rază
o speranţă cât de mică
dacă-i bună ne ridică

Dacă totuşi ai căzut
poţi s-o iei de la-nceput
drumul tău de-aici începe
mergi să poţi cândva pricepe

Dumnezeu este în tine
dac-o ştii atunci e bine

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (29 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sănii pierdute-n decembrie

Ne apropiem de sărbători
în ritm de strigăt cadenţat
şi timpurile ne transmit fiori
pe timpul ăsta îngheţat.
Lumina-n felinare pâlpâie mocnit
pe străzile încinse-n vâlvătaie
şi doar iluzia locului nemărginit
ne ţine-acuma în odaie.
Se-aude frigul la fereşti
amplificat de vântul care bate
şi ceasul îmi trimite veşti
despre bătaia inimii stigmate.
Fuiorul timpului se-nvârte
în cercul zilelor trecute,
când moşul pătrundea în curte
cu nerăbdarea viselor pierdute.
Magia fericirii de decembrie
ne răscoleşte ne-ncetat
şi zilele făr' de simbrie,
când râsul nu era forţat.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (10 decembrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu de raspunsuri avem nevoie

Dintre frunze scurmă vântul
Catedrale-mprăştiate
Şi-n exod de timp şi lună
Neputinţa se răzbună.
De ce să se răzbune?

Arabescuri ordonate
Le-am uitat colo pe bancă
Doar amurgul le mai ştie
Strune pier de-o veşnicie.
De ce să piară strune?

Luna a ieşit din voaluri
Lăcrimând cu blânde stele
Norii se adună-n grupuri
Setea se cunună-n trupuri
De ce să se cunune?

"Stop maşini! S-a mai călcat o floare"...

poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare firească

Când goi venim pe-acest pământ,
Neaducând nimic în lume,
Pretenţii mari avem anume,
La măreţie, vers şi cânt
Iar mulţi se-mbogăţesc cu-avânt,
Nerespectând legi şi cutume
Dar pleacă numai cu-al lor nume,
Făr-de nimic, elanu-i frânt
Şi-atunci, mai e justificat,
Ca omul nostru, orişicare,
C-un ban să fie îngropat,
-Prin vechi tradiţii milenare-,
Pe piept cu mâinile culcat,
Şi nu cu ele-n buzunare?

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fie sărbătoare

Privesc sfiit un caz iscoditor,
Cu milă, cu tristeţe, bucurie...
Şi tot gândesc la Cel păcuitor,
Lumina-n casa tuturor să fie!

Vedeţi? O viaţă are fiecare,
De-i mic în gânduri ori de este mare,
Ce bine ar fi să mai avem cedare...
Şi tot necazul plece-n evadare!

Da, greul trece, zilele rămân
Şi toţi îşi au în spate a lor povară,
Nu ar fi rău un bine să sporim,
Să facem inimii o sărbătoare?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze cu iubire

ntorci privirea şi vezi o minune,
Frunzele cad şi ei privesc cu iubire,
Călcând prin frunze cu paşi grăbiţi de dor,
Lăsând în urma lor un fir de viitor
Şi-au regăsit liniştea în aşternut tomnatic,
Pe lângă copacii ce freamătă sălbatec,
Păşesc uşor, pe umbrele durerii,
Ca tot cei rău ei să dea uitării.
S-aşează jos pe frunzele uscate,
Că vor s-asculte inima lor cum bate,
Se uită-n ochii ei negri ca de cărbune
Şi stau în genunchi ca la rugăciune.
Sunt revăşiţi de gânduri şi tainele iubirii
Şi văd c-acum viaţa-i la capătul durerii,
Dar nimeni şi nimic nu poate niciodată,
Să le ia speranţa şi dragostea curată.

poezie de Eugenia Calancea (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nume pre... nedestinat

Trăim captivi de sine,
Nici chip n-am comandat...
Suntem pasaj predestinat!
Alegem doar ce-i rău... de ce e bine.

Ne naştem în alţi ani,
Nu cei voiţi de noi...
Putem fi unul, sau, sunt doi.
Putem sta în oraş ales, dar tot... ţărani.

Nu suntem întrebaţi...
Să fim... băiat sau fată?
Ieşim, nepregătiţi... deodată.
Nu noi alegem ce s-avem şi să fim... fraţi.

Iubim, apoi albastru...
Dar nu ne-alegem ochi.;
Ursita-i simplu... un deochi.
Alegem de-a cădea, sau să zburăm... măiastru.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gând

În gând visez
În gând iubesc
Şi mi se pare banală clipa
Când fără gând vom rătăci...
În gând mă-ntreb ce rost avem.
Putem să spunem ce visăm?
Putem alege ce iubim?
Putem alege ce dorim...
Răspunsu-i nu, chiar nu se poate..
În viaţ-ai tot ce iţi doreşti
Dar... de explicaţii nu ai parte
Nu poţi gândi ce iţi doreşti.
Nu poţi vedea peste ocean
Decât cu gândul... în zadar.

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântece excesive

Tu eşti Oana Sîrbu şi eu tocesc noaptea
la matematică şi şah pentru tine.
Tu eşti Daniela Bucur, colega mea de clasă
şi eu sar de la etajul doi, ca să mă vezi sângerînd.

Eu vin din Bukowski,
tu vii din Turgheniev,
şi nu avem nici o şansă,
nici o şansă să ne-ntâlnim.

Când nu eşti lângă mine,
şi nu eşti niciodată,
inima mea e câmpul gol,
presărat cu gunoaie

al primei dimineţi
după Woodstock.

poezie de Dan Sociu din Vino cu mine ştiu exact unde mergem
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!