biserica neagra

Zet

Zvonire din fire, zevzecul mai rar,
Zvârluga şi zarul, zvârlet şi samsar.
Zvâcnire, albire, supt sângele, har,
Zvelt trece Caesar, cândva doar zvonar.
Un zumzet, o rimă, o crimă pe-ascuns,
Zurliul o spune, iar eu zac străpuns.
Zaharicale servim noi în cală,
Păcală devine pe loc negustor.
O zugrăveală, pereţii-s din smoală,
Norodul de artă e doritor.
Zoralie, azi dansăm cu fineţe,
Zoolatrie în loc de tristeţe.
Ah, abanosul şi cabanosul,
Ce vis adânc, fără de fund,
Dinţi ascuţiţi, sfarmă-se osul,
Îngerul morţii e negru şi scund.
Atrocitate, raporturi, oameni,
Helga, fecioara repetă doar game,
cămila să ragă, se roagă, o bragă,
cu un pistol cerşetorul să tragă.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul privirii în doi

ca o deschidere de arc privirea mea întinată
alerga pe pajiştile sufletului, iubito
roată dinţată după roată dinţată
descătuşată printre cearcănele luminii
sculpta defileele timpului şi anotimpurile toate
şi inrupea în explozii întreg nevăzutul
o faţă fără închidere erai iubito
un foşnet graţios de graiuri divine
roteai cerul între aripile cuvintelor-păsări
şi muzica sferelor curgea nebună
ah, privirea, privirea ta un caleidoscop, iubito
ce rotea oglinzi în universul necuprins
mi-am zărit mai apoi privirea o pumă albă
zdrobindu-mi spatele şi abisul cum îngână
solfegii dintr-o liră defunctă
mă topeam de tine la lună
o pumă neagră mă luase pradă uşoară
privirile noastre erau crinii miraculoşi
în grădina eternităţii radiind îmbrăţişări
în noaptea veşniciei păgână.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture pe-un iceberg

Iţi plimbi orgoliul printre riduri de frig
nici obsesia coapselor nu te mai poate topi
Sunt un fluture pe-un aisberg
cufundat trei sferturi în apa sărată
iar trupul de gheaţă e dulce, dulce

Măsura se ia cu palmele
nu cu aripile, nu în zbor
nu printre gratii, nu pe cruce
nu de-a pururea, nu
Coroana de spini îţi cade pe chip
mă pot uita la tine numai cînd plîngi
şi lacrimile te fac transparent
Numai cînd învii fără a fi răstignit
printre pietre căzute în extaz

Nu te pot vedea cu ochiul liber

Mă duc să mă culc în Antarctatida
m-am ascuns în bateria neagră a unui pinguin

[...] Citeşte tot

poezie de Lucia Sotirova
Adăugat de Marian Denescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu! Ce curgi acum prin mine,
În loc de timp, în loc de sânge!
Tu! Eşti clipa-ncremenită,
În tot, în suflet, în inima rănită!

Tu! Mi-eşti viaţă, chiar neviaţă,
Moarte dincolo de moarte!
Tu! Eşti visul ce întoarce clipe,
Clipe peste clipe doar cu tine!

Tu! M-alungi din tine, mă renegi,
Din viaţa asta fără Noi, fără de legi!
Tu! Fără să ştii tot mă mai chemi,
Când toate zilele se pierd în lacrimi!

Tu! În liniştea ce-i doar amăgitoare,
Eşti torentul ce zguduie chiar cerul!
Tu! Naşti curcubeul doar dintr-o culoare,
Punte între Noi şi iubirea ce nu moare!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Un cânt aud pe-un cer cărunt, ducând suspine între stele,
Nervuri din freamăt adunat îi calcă-n sângerări de spadă,
Condeiu-i scrie pe obraji, serafic, zboruri de gazele,
Păşind cu dulcele lui fruct spălat de stropii de cascadă.

Pătruns e-n vântul existenţei ca o cometă umblătoare,
Din noaptea ce a despletit sinapse de magie-n iarbă,
Tărâm subţire, te presărari pe-agale sălcii de visare,
Şi-aduci în palmă roua zării, arcuşul nopţilor să doarmă.

Cuprinzi durerea-n constelaţii, ignitul tainei ancestrale,
Şi-ncremeneşti pe buze zarea ce-a sărutat vulturii tăi,
Pământul duci cu luna-n pori, cu marea-n agitata zală,
În iz de şoapte aurii ce-ţi scriu psaltiri pe-albastre văi.

Te năvălesc, conspirativ, noi domuri şi fiare barbare,
Dar le pătrunzi domnia neagră cu mreaja ta nepieritoare!!!

poezie de Aurel Petre (8 septembrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori

Uneori cerul are culoarea gândurilor:
Senine, albastre, limpezi si nesfârşite,
Ca o mare aparţinând pescăruşilor
Ce zboară intre două albastruri infinite.

Uneori ochii iau culoarea pădurilor
După ploaie, aşa cum sunt după plâns:
Două ferestre deschise dinspre interior,
Unde nimeni nu a privit îndeajuns.

Uneori cerul îşi dezvăluie misterul
Aşezându-mă in verdele unui curcubeu
Ca-ntr-o speranţă-n care adevărul
Este nevăzut, aşa cum sunt eu.

Uneori tăcerea explodează asurzitor
O linişte absolută, intr-o gaură neagră,
Unde un altfel de nicăieri, rece şi istovitor,
M-a făcut să nu mă mai simt întreagă.

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (17 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Valuri în maluri cu acorduri, din adâncuri în amurguri,
Vin ca arcuri cu săgeţi ce mă străpung şi m-ajung,
Mă simt ca un ciung.
Angelică-ncantare, cu vocea ei ameţitoare,
Aceasta dulce-ncercare,
Ce-i viaţa în viaţa împletită-n dureri amare,
Cu modul ei de abordare amăgitoare
Te ia... te lasă... te ceartă şi te iartă...
Neagră soartă... mai bine moartă.
Anotimpuri, apusuri, asfinţituri,
Tornade din timpuri formate,
Ce lasă în urmă doar câmpuri devastate.
Şi versuri în cercuri de ceaţă citesc,
Catarguri de gânduri din maluri zăresc,
Coşmaruri din coşuri de vise în fum risipesc
Biciuri de foc ce fulgere-aruncă...
Cu scut mă acopăr, m-ascund,
În vechi amintiri mă strecor, mă scufund.
Se-aruncă fantome din cer în adânc,
Femei despletite în alb, de mare-nghiţite,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Olteanu
Adăugat de Camelia Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie 4

Doamne, ce secret mi-ascunzi de-o viaţă,
De mă-nvăluişi cu-atâta ceaţă,
Pentru ce mă pui la grea-ncercare,
Dăruindu-mi numai clipe-amare?...

Ce tristeţi mi-ntunecă-amintirea,
Lacrimile-mi tulbură privirea?...
Ce blestem uitat nu îmi dă pace
Şi amare, zilele îmi face?...

Ce mister mi-ai dat spre dezlegare,
De-mi sunt zilele, mereu, amare
Şi-nsetat, tot străbătând cărarea,
Căutând răspuns la întrebarea:

Unde-i începutul unei clipe,
Când, avea,-n neant să se-nfiripe
Numai frumuseţe şi iubire,
Muritori noi, Tu cu nemurire?...

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul vieţii - II

În împletiri de întuneric
Cuvintele plâng sub cicatrici;
Lacrimi fără de contur sferic;
Tu, Viaţă, să nu-mi fugi de-aici!

Arogante-s tăcerile-n vechi blazoane;
Ocnaşi la iluzii toţi mai sperăm până
Lacrimi de sfinţi curg tainic din icoane
Şie, Viaţă, noi îţi suntem vai, la pândă?!

Coborâm din trufii în false elongaţii
Pătrunşi de efemer şi de abis;
Ne dă nemărginirea noi, noi senzaţii,
Dar Viaţa nu primeşte vis după vis?!

Cuvinte însângerate vor să ne devore;
Atâtea legi, decrete, stări de urgenţă...
Cu Dumnezeu nu ne mai vor în agore
O, Viaţa mea, fii miezu-mi de prezenţă!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agricultură

Popuşoii, deşi au crescut, neprăşiţi, sunt galbeni,
buruianul pare a-i năpădi.
n-ar fi târziu nici de prăşit (dar cine?, când?),
nici de dat cu ierbicid (riscând să pierd fasolele şi bostanii).
Ieri am cules şi am preparat primele păstăi,
copiilor le-au plăcut.
Ar mai fi păstăi şi-n altă parte?
Prima cloşcă a dispărut, ieri am văzut-o ultima oară, intrând la Savasta.
O găină stă cloşcă pe nişte ouă stricate de vreo două- trei săptămâni,
n-am văzut-o deloc pe-afară.
Cea neagră stă şi ea cloşcă, dar nu tot timpul.
Am vorbit aseară cu mama ta despre cloşti, despre ouă.
Dar astăzi telefonul nu mi-a permis nicio convorbire,
şi nici n-am mai fost la oraş (e prea cald).

poezie de Marius Irimia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!