Toate rezultatele despre zestre, pagina 8
Mamă de băiat
ea
mamă de băiat
nu are nicio teamă vizibilă
o protejează el în gând
niciun golan să nu o insulte vreodată
cu toate că ea
doboară doar cu securea pleoapelor orice intrus -
până acum toți străinii care au intrat
după plecarea golanului de tata
au fost între cleios de tandri și ipocrit de preocupați
.
mai suspină câteodată
dar cu amortizor
orice scârțâit de pat
dincolo
îi cântă a posibilă noră
apoi uși trântite doar de păianjeni -
ultima oară când fii-su
a mai adus pe una în casă
și a văzut-o cu toată pânza aia prinsă-n păr
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerc albastru
Copacii aleargă pe suprafața icoanei-
o cascadă de îngeri
înroșește ochiul bufniței
și noaptea se-mprăștie
peste lada de zestre a ierbii...
Fă-mi loc în brațele tale,
nu vreau să privesc timpul
cum se sufocă
între foile veline,
mai bine sparg zidul
peste care arde
ochiul lui Dumnezeu.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desprimăvărare
Cerbii își înghițeau coarnele
primăvara vine sub frunzele de anul trecut
ultima ladă de zestre
e îngropată unde mistreții încă nu au ajuns..
Pe la colțul prispei
miresele
dansează după soba cu turte
nesărate
în cuburi de teracotă
sar copii pe paturi supraetajate
busuiocul în grindă prinde praf și idei
și bărbații pe prispă pun piedică
la femei...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SONET DE IUNIE
Pe cai focoși, Helios - rege estival,
Cu foc adus de Prometeu,
Lansează raze - colți de leu -
La grade 90, în sexagesimal.
Privighetori cu glas de zeu,
Măiastru tril, de madrigal,
Evoluează magistral,
La gală și la matineu.
Când ciocârlia zboară-n soare,
Uitând, în lan să mai coboare,
Cu îngerescul ei cântat...
Țânțarmăsarii, în cohorte...
Cireșul plin, valută forte,
Dat zestre pentru măritat!
sonet de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cei ce să bucură la zestre și iau mueri urâte
Frați, bărbați, ori de ce stare
Câți aveți gust de-nsurare,
Zestrei nu vă bucurați
Stafii în cas' să luați.
Nu luați mueri pocite
Strâmbe, cârne, și slutite
Zestrii nu vă lăcomiți
Și-n urmă să vă căiți
Nu ziceți ori cum să fie
Numai s'aibă avuție
Iubiți, prieteni, bărbați,
L'acest cuvânt vă-nșălați.
Ce folos să ai avere
Și să n-ai pe plac muere.
poezie de Paris Mumuleanu din Rost de poezii adecă stihuri (1820)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Calificare specială"
Însurătoarea-i un calvar:
Cerut-am mâna multor fete,
Dar ele-au refuzat, discrete...
Motivul e, că-s doar portar
Pe una-am abordat-o clar,
Propunerile-au fost concrete
Aveam atuuri consistente,
Căci sunt și eu un ins cu har
Ea multe mofturi a făcut,
Deși nici zestre n-a avut
Dorind un soț mai mult titrat
Dar, ins ca mine găsești rar
Cu "pedigriul" consacrat,
De Petru, cel mai Sfânt portar...
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenirea cititorului în stele
După el au rămas cuvinte
mai frumoase decât lumea.
Nimeni nu-ndrăznește să pună ochii pe ele.
Așteaptă la cotiturile timpului,
mai mari decât oamenii.
Cine le poate rosti?
Zac pe pământul mut,
mai grele decât oasele vieții.
Moartea n-a reușit
să și le ia drept zestre.
Nimeni nu le poate ridica,
nimeni nu le poate doborî.
Stelele căzătoare și-ascund capul
în umbra cuvintelor lui.
poezie celebră de Vasko Popa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
Tara mea de suflet,
Țara mea de dor,
Cu lumini prea multe
Cu deschize zări
Nu am bogății prea multe
Dar te am pe tine,
Cu întinse câmpuri
Lanuri cultivate,
pajiști naturale
Pădurile întinse
Animale iubitoare,
Totul e frumos:
Artificii, copii înzestrați
Totul i prea deschis
Către Cer se-nalta
Ca o preafrumoasă
zestre strămoșeasca.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonete pluvioase (II)
Sunt izolat ca Robinson Crusoe,
Nu vine nime-n ușa mea să bată,
Și dacă stau cu ușa încuiată
E că nici eu de nime n-am nevoie.
Mai fericit ca legendarul Noe,
Din toată omenirea inundată,
În arca mea nu am decât o fată...
Deasupra lumii noi plutim în voie...
Degeaba vă-ndesați ca la pomană,
Reprezentanți ai faunei terestre,
Nu iau cu mine nici o lighioană!
Căci e destul o singură pereche:
Un trubadur și-o fată fără zestre,
Ca să refacă toată lumea veche!
sonet de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Ciută zeie
Acolo unde ești, pasc ciute albastre,
Ecourile au tril de păsări măiestre!
Din peșteri răsar fluturi de astre,
Iarba-și schimbă culoare zestre...
Pentru tine când pe ea pășești.
Cetina se aprinde în cădelnițe
Si-i loc de izvoare curg curcubeie!
Totul pe aceea înălțime de ciută zeie,
Mai înaltă decât orice liniște...
Umărul tău unde în nor de gând
Mă odihnesc eu.
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!