Epigrame despre uitat, pagina 8

Sunt două state româneşti;
Dacă-ai uitat din care eşti,
Să nu te duci la ghicitoare –
Întreabă-l pe Ştefan cel Mare.

Că m-ai uitat, nu-i de mirare
Şi nici nu cât să-ţi fac procesul,
Prietenia-i trecătoare,
Etern e numai... interesul.

Sub o ramură de măr,
Dintr-un cimitir uitat,
Stă-ngropat un adevăr
Apărat de-un avocat.

Mă apropii de optzeci
Şi, uitat de zei, săracul,
Voi trăi în veci de veci,
Că nu mă mai ia nici Dracul.

Compătimesc pe-aceia care
Bătrâni fiind, vor să se-adune
Şi-şi iau neveste din ziare
Când au uitat la ce sunt bune.

N-a zăcut prea mult la pat,
Însă, pus pe cacealmale,
Cum era mereu distrat,
A uitat să se mai scoale!

Ai alergat întreaga viaţă,
Să prinzi norocul cu de-a sila,
Dar ai uitat că "la mustaţă"
A nimerit... orbul Brăila...

epigramă de Constantin Enescu (iulie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne un mister ciudat
Din ceruri cum curgea cenuşa
Eu cred că tartoru-a uitat
La Iad ca să închidă uşa!

epigramă de Gheorghe Gurău (20 aprilie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe jos când a plonjat
Lovind şi o ţărancă,
Se pare, a uitat
Că-i angajat la bancă.

În marea Sa mărinimie,
El, Dumnezeu ne-a dat,
Pe Eminescu şi o glie.
Cin'să conducă... a uitat.

<< < Pagina 8 >

uitat