Epigrame despre trecut-au anii, pagina 8

Anii au trecut în zbor
Dar, la fel ca altă dată,
Dânsa-i spune: puişor,
Dumnealui: puică moţată!

E târziu să-i mai ofere
Trandafiri sau albăstrele,
Căci, la anii ei, s-ar cere
Unguent cu gălbenele.

Înamorat de-o domnişoară,
Ferice-a fost în anii grei,
Şi azi ţărâna i-e uşoară
Precum moravurile ei.

epitaf epigramatic de Ion Diviza din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", Premiul I "Mircea Trifu" (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnele, ce stau degeaba,
Le mănâncă lor toţi banii;
Ei, mai practici, prinşi cu graba,
Numai anii!

Se-anunţă secetă şi-n anii
Ce vor urma. Pământu-i stâncă
Şi vor uda din nou ţăranii,
Cu lacrimi, pâinea ce mănâncă!

O strâng în braţe, o dezbrac.
Vai, Doamne, cât sunt de viril!
Şi câte nebunii nu fac
La anii mei... de-ntâi april!

Ne-apasă greu, în vremuri seci,
Un adevăr de toată jena:
Că, până-n anii douăzeci,
Trăim sub "FRUNZA" lu' Elena!

Să fiu copil mi-e iarăşi dor,
Dar dacă anii mă vor ţine,
Cu siguranţă, vremea vine
Să dau din nou în mintea lor.

Îmi face "sâc" duduia Ani
Săltând maioul pe buric
Şi-o iert, că nu mai sunt la anii
La care nu iertam nimic.

Ca să-şi ducă-n cuplu anii,
Şi-au unit destinele:
Soaţa îi mănâncă banii,
Moşulică... zilele!

<< < Pagina 8 >

trecut-au anii