termen limitďż˝

Ca urmare a schimbărilor sociale şi tehnologice uriaşe din ultimele secole, societatea nu funcţionează bine. Nu mai trăim în societăţi tradiţionale şi statice. Dar, opunând rezistenţă la schimbări, guvernele noastre se comportă ca şi când am trăi în astfel de societăţi. Dacă nu ne vom autodistruge complet, viitorul aparţine acelor societăţi care, deşi nu ignoră latura noastră reptiliană sau de mamifer, dau posibilitatea elementelor tipic umane ale fiinţei noastre să se dezvolte; acelor societăţi care încurajează mai curând diversitatea decât conformismul; acelor societăţi dispuse să investească resurse într-o varietate de experimente sociale, politice, economice şi culturale şi pregătite să sacrifice avantajele imediate în favoarea celor pe termen lung; acelor societăţi care tratează ideile noi drept căi gingaşe, fragile şi extrem de valoroase duc spre viitor.

Carl Sagan în Balaurii Raiului
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocel

S-a deprins aşa să fie
Tot prezent la datorie
Ştie locului tot rostul
Şi nu-şi părăseşte postul.
Mai greşeşte câteodată
Numai pentru câte o fată.
Inima îi dă îndemnul
Ca să-şi încalce consemnul
La iubită merge-n salturi
E un bun săritor de garduri
Precum un sportiv distins
Nu se dă vreodată prins.
Dacă-l pedepseşti cumva
Nu mănâncă şi nu bea.
În greva foamei a intrat
Pe termen nelimitat.
Vorba nu-i face plăcere
Scoate-un strigăt de durere
Nemişcat şade pe coate
Doar cu gândul dus departe

[...] Citeşte tot

fabulă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativ, absolut simultan

În fapt, ziuă-i mereu cum noapte
Şi stat, e-n mersul de Planetă.
Câştig, se pierde la ruletă...
Urlet la surzi... nu sunt nici şoapte.

Adânc, e doar că-i înălţime,
Iubirea-i doar un egoism...
Ateu, e ego-n misticism
Şi unu-n doi, este-o mulţime.

Marea-i şi nor şi râu la termen
Şi pierderea-i câştig găsit.
Odihna-i gând neobosit...
Grâu-i colivă, dar şi germen.

E negrul, alb complet închis
Şi naşterea-i moarte de făt...
Tristeţea-i sfârşit de desfăt
Şi iad, e colţ... la paradis.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polarizarea şanselor generată de activităţile monopoliste tine, pe termen lung, să ducă la un tratament diferenţiat al învingătorilor şi perdanţilor. Mai devreme sau mai târziu, învingătorii şi perdanţii se fixează "permanent" în aceste categorii. Învingătorii vor da vina pentru eşecul perdanţilor pe inferioritatea lor inerentă, aceştia fiind astfel declaraţi răspunzători de propria lor neşansă. Este triumful tipului de gândire ce consideră că problemele sociale au soluţii individuale, biografice. Oamenii respectivi sunt apoi descrişi drept inepţi, vicioşi, instabili, depravaţi, deşănţaţi sau demni de dispreţ din punct de vedere moral, adică lipsiţi tocmai de calităţile socotite necesare comptetiţiei care a dus de la bun început la starea aceasta de fapt. Astfel definiţi, perdanţilor li se neagă legitimarea nemulţumirii. Săracul este înjosit ca leneş şi neglijent, depravat mai degrabă decât deprivat.

Zygmunt Bauman în Gândirea sociologică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil, nimic mai mult

Nesfârşit, un fel d-imensitate ce n-are vreun habar de termen,
nu vrea să ştie de încotro, de-un ce va fi infantul germen
nevinovat, e doar sămânţă cu încolţiri de-o moştenire
în fir plăpând, transport de timp recultivat în răsădire,
nostalgic viitor reîntors în poze de-un album de gânduri,
ce şi-au uitat zilele lungi, vacanţe-n şiruri rânduri, rânduri,
pur până la iresponsabil, aşa cum crezul în credinţă,
un nufăr alb, deschis impudic, plutind pe-un lin de suferinţă,
firul de puf de păpădie, din plopii, străjuind drumeaguri,
ce aşteptă vânt să mute-n zbor vise cu fluturări de steaguri,
jurate sincer în candid ce se repetă în uitări
pe zi ce trece, pârâu, râu, rostogolind 'n sărate mări...
ce poate ele ştiu ce înseamnă s-aduni, cu sufletul umil,
în lacrimi inocente cursuri, izvor, de inimi de copil.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi cunosc pe oameni şi de aceea vă spun că Isus Cristos nu este un om. Oamenii superficiali văd o asemănare între Cristos şi întemeietorii de imperii, sau dumnezeii altor religii. Această asemănare nu există. Între creştinism şi celelalte religii este o distanţă infinită... Totul în Cristos mă surprinde. Spiritul său mă intimidează şi voinţa sa mă uimeşte. Între El şi oricine altcineva din această lume nu există nici un termen de comparaţie posibil. El este într-adevăr o fiinţă prin sine însuşi. Ideile sale, sentimentele sale, adevărul pe care El îl vesteşte, felul său de a convinge, nu pot fi explicate nici prin organizare omenească, nici prin natura lucrurilor... Eu caut în zadar în istorie pentru a găsi pe cineva asemănător cu Isus Cristos sau ceva comparabil cu Evanghelia. Nici Istoria, nici Omenirea, nici secolele, nici natura, nu-mi oferă ceva care să poată să-mi permită să-L explic.

citat celebru din Napoleon Bonaparte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin orice pot cadea in lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci cand iubirii tale i s-ar raspunde cu dispret sau cu indiferenta, cand toti oamenii te-ar abandona si cand singuratatea ta ar fi suprema parasire, toate razele iubirii tale ce n-au putut patrunde in altii ca sa-i lumineze sau sa le faca intunericul mai misterios se vor rasfrange si se vor reintoarce in tine, pentru ca in clipa ultimei parasiri stralucirile lor sa te faca numai lumina si vapaile lor numai caldura. Si atunci intunericul nu va mai fi o atractie irezistibila si nu te vei mai ameti la viziunea prapastiilor si adancimilor. Dar ca sa ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile si limitele beatitudinii, dematerializat de raze si purificat de seninatati, trebuie sa fi scapat definitiv de dialectica luminii si a intunericului, sa fi ajuns la autonomia absoluta a intaiului termen. Dar cine poate avea o iubire atat de mare?

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ironie a sorţii trăim. Să ai deja totul, să fii deja totul şi să ai o părere atât de proastă despre tine. Să alergi după iubire, abundenţă şi să nu ştii că ele deja sunt în tine şi te-ar putea hrăni din plin în orice clipă ai decide tu. Să trăieşti crezând că eşti condamnat la sărăcie aşezat cu fundul pe comoară, şi să îţi plângi de milă. Ion Creangă ar scrie fără probleme "Prostia omenească 2". Într-o zi, vei râde cu lacrimi în ochi, lacrimi de râs dar şi de bucurie, când te vei uita la cum ai trăit viaţa prins de atâtea limitări imaginate, suferind de atâtea lipsuri închipuite, căutând să suferi cu orice preţ şi găsind justificări pentru asta în permanentă, pentru că nu ai ştiut o altă cale. Vei râde de tine şi în acelaşi timp vei înţelege că nu te-ai fi putut bucura de tine, de iubire şi o putere atât de mare fără să fi putut avea termen de comparaţie. Nu poate exista întuneric fără lumină, nu am ştii nici binele fără rău. La fel, nu ne-am putea cunoaşte şi experimenta propria măreţie fără să ne fi ştiut prima oară... micimea.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea morţii

Cine nu se naşte nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorinţele te depăşesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieţii, plânsul este al morţii.
Să trăieşti ca şi cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeaşi credinţă.
În fiecare om zace un mort – trecutul.
Când mori te întorci la locul naşterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poţi atrage atenţia.
Datorită morţii a intrat morala în viaţa noastră.
Viaţa este un împrumut al morţii.
Pot trăi la nesfârşit cei ce nu au nimic de făcut.
Când ştii de toate mergi spre moarte cu ochii închişi.
De unde ştim că nu ne aşteaptă cu dor cei care au plecat?
Ştim că vom muri, dar nu ştim uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poţi ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viaţă.
Cunosc moartea mai bine decât morţii.
Cine pătrunde trufaş în moarte?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorul

De n-ar fi existat prostia
Şi viciile-n astă lume,
N-am fi ştiut ce-i parodia
Şi... care-ar fi ştiut de glume?!

Noroc că El, deloc zgârcit,
Pe lângă celelalte toate,
Mărinimos ne-a oferit
Şi-aceste daruri minunate,

Aceste scumpe nestemate,
Ce umoriştii le-au bătut
În fraze, rime sincopate,
De când umorul s-a născut,

Maeştrii înzestraţi, ce-n viciu
Lovind, îl fac pe cititor
A trece prin acel supliciu
Produs de musca de pe bor,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!