Serioase/triste despre supïżœrare, pagina 8
Everestul meu
Nu răsăritul de soare îmi umple lăuntrul cu lumină,
Înseninându-i sufletul cu fâlfâit de raze, paloarei,
Ci curcubeul tău pus adăpost sub coastă
Reinventând inimei roșu în trup, regală culoare.
Nu miresme rare îmi suflă prin narine Infinitul
Nici vuietul mării când îmi cuprinde asurzitor timpanul
Tânguindu-și durerea în spargeri de țărm cu valu-i bătrân
Ci adierea aburului, sorbit din palatul gurii tale, veșnicie.
Nu murmurul neprihănitelor petale renăscând dimineți,
Pierdute ca apoi să se reîntoarcă mai aromate,
Ci bobul de rouă nesfârșit de pe seceta buzelor mele
Când tu îl reverși deasupra șoptire, sub formă de-alint.
E tresaltul inimei tale cuprins între adorări și tumultul
Zbătăilor, răspândit prihană prin avuția-mi fierbinte;
Nicio stea sprijinită pe margini de rai, necuvântul,
N-au reușit să îmi pătrundă umbra ca tine, preasfinte!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre roșu
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre palate
- poezii despre lumină
- poezii despre infinit
Un nou început
Din suflet cad rare cristale
prin cerul și-n cerul din mine,
în vuiet adună... cascade,
în salturi... simțiri libertine.
Cresc pomii mustind iar a verde
cu-nfipte în cer rădăcini,
pe ramuri purtând oseminte
de stele-martir și lumini.
Cad picuri de timp înghețat
prin ploi colorate cu rouă,
la altarul cel alb, cu vise udat,
tăcută așteaptă Viața cea Nouă.
Dansează acum toți macii în floare
să bucure câmpul cu pace,
s-aplaude îngeri - luminii de strajă -
nisip mișcător pe o filă de carte.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (septembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre astre
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre văi
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
Ploaie urbană
Plouă!...
În orașul nostru românesc
Ploua așa cum știm cu toți că plouă
Ploua "gris" ca-ntr-o estampă japoneză...
Pietonii pe trotuare se răresc,
O trăsură cu un "Chrysler" în viteză,
Trec în sens invers
Și se ciocnesc...
Iar un popă cu sutana nouă
Stă lipit de chioșcul de ziare,
Ca un Crist de abanos într-o vitrină
Plină
Cu tot felul de obiecte rare...
Plouă...
Și-n orașul nostru ploaia cântă,
Cântă ca un fonograf stricat...
De trei zile și trei nopți, neîncetat,
Un tenor cu vocea falsă se frământă
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Universul literar, XLI, nr. 10 (7 martie 1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre tramvaie, poezii despre oraș, poezii despre muzică, poezii despre zile, poezii despre voce, poezii despre viteză, poezii despre trecut sau poezii despre tinerețe
Ninge în Rai
În grădina Lumii, Ceru-ngenunchează
Dumnezeu cu alb iarna o pictează
El o zugrăvește cu lumini perlate
Ca pe un tablou din vremuri uitate.
Ninge în Rai cu aripi de înger
Și-adie un colind, leru-i ler
Sfântă-i ninsoarea ce cade-n icoane
Și cei ce zidesc troiene în Cer.
Lumânări din soare se aprind în zare
Munții se gătesc ca de sărbătoare
Zboară lin în stoluri albe flori de smirnă
Ca-ntr-o rugăciune, brazii se închină.
Ninge în Rai cu aripi de înger
Și-adie un colind, leru-i ler
Sfântă-i ninsoarea ce cade-n icoane
Și cei ce zidesc troiene în Cer.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Paul Surugiu - Fuego, versuri de Adrian Artene (11 decembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre alb, poezii despre ninsoare, poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre uitare sau poezii despre sărbători
Prin pădure hălăduiau smintiți, asasini și necromanți; călugări negri, magicieni imprevizibili; foste Scufii Roșii, călugări din secta Nin-ma-pa; unii călugări galbeni, Gelugpas vagabonzi, care erau dintre cei mai primejdioși (soldații și oamenii din popor îi ucideau de cum îi zăreau); câțiva fugari din secta Kagyudpa, șamani Bon și unele vrăjitoare care-și aflau plăcerea în a zbura prin aer cu ajutorul pomadelor cu care-și frecau subsuorile și părțile rușinoase. Șansa ca un copil părăsit să supraviețuiască în acele condiții era neglijabilă; și totuși, dacă n-aveau o nevoie urgentă de grăsimea lor, vrăjitoarele mai salvau uneori fete, din prozelitism, în vreme ce călugării negri și Nin-ma-pas, care practicau magia, se comportau derutant. Acești magicieni impenetrabili își aveau știința și rațiunile lor; de aceea, în unele cazuri rare, îi țineau în viață pe copiii de sex masculin.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre copilărie, citate despre știință, citate despre zbor, citate despre viață, citate despre vagabondaj, citate despre superlative, citate despre rușine sau citate despre roșu
Invitație la călătorie
Copila mea și soață,
Gândește cu dulceață,
În țările de jos trăi-vom împreună!
Iubește lenevind,
Iubește-mă murind,
În locul ce îți seamănă!
Și soarele-nmuiat,
Pe cerul răsturnat,
Pentru-al meu spirit are vraja,
Cum ochii-nșelători,
Atât de rugători,
Sclipind în lacrimi ceața!
Acolo nu-i decât plăcere și splendoare,
Odihnă voluptuoasă și calmă desfătare.
Iar mobile sculptate,
De veacuri patinate,
Vor decora odaia noastră;
Cele mai rare flori
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre țări, poezii despre timp, poezii despre superlative, poezii despre soție, poezii despre somn, poezii despre senzualitate sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
De pe marginea fântânii
Probabil că din praf se mai nasc încă stele
Evoluția speciilor este încă posibilă...
Zeii totuși au pierdut ceva teren
Au câștigat teren doar zeii-cimpanzeii!
Se trage încă clopotele la biserică
Nu totdeauna, dar se mai trage;
Colindătorii vor dispărea în curând
Pentru a lăsa mai mult loc pe metrul pătrat;
Copacii vor deveni mai subțiri și mai rari
Pentru a lăsa mai mult cer senin;
Porumbeii vor exista la infinit
Se vor albi chiar, cu timpul;
(iată o întrebare pentru toată suflarea:
de ce porumbeii sunt nemuritori?!)
În general, schimbările vor fi minime
Din oameni tot oameni se vor naște
Pe nisip vor rămâne urmele viitorilor pași
Chiar dacă mai rare, mai adânci și mai triste...
Mi-e dor de foșnetul pierdut al pădurii
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa (17 martie 1985)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre schimbare, poezii despre păduri, poezii despre prezent sau poezii despre posibilitate
Don Juan
După ce le-a mâncat tone de ruj,
Femeile,
Înșelate în asteptările lor cele mai sfinte,
Au găit mijlocul să se răzbune
Pe Don Juan.
În fiecare dimineață,
În fața oglinzii,
După ce își creionează sprâncenele,
Își fac buzele
Cu șoricioaică,
Pun șoricioaică în păr,
Pe umerii albi, în ochi, pe gânduri,
Pe sâni,
Și așteaptă.
Ies albe în balcoane,
Îl caută prin parcuri,
Dar Don Juan, cuprins parcă de-o presimțire
S-a făcut șoarece de bibliotecă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre căsătorie, poezii despre biblioteci, poezii despre femei și bărbați, poezii despre sărut sau poezii despre sâni
Cel ce citește
Citeam de mult. Din după-masa ceea
când ploaia la ferestre fremăta.
Vântul de-afară nu-l mai cunoșteam
în cartea grea.
Priveam în carte cum te uiți în oameni,
în oamenii întunecați de gânduri,
alături timpul se zgâia la rânduri.
Brusc paginile-au răsărit senine
și-n locul bâiguielilor firave
sta scris pe toate seară, seară...
nu m-am uitat pe geam și totuși curg
cuvintele și șiruri lungi se frâng
din rândurile lor împrăștiate...
Acuma știu că peste încărcate
grădini, sclipind, sunt bolțile departe;
soarele ar fi trebuit să mai coboare.
Și-acum se lasă noaptea peste zare;
risipa se adună-n pâlcuri rare,
pe drumuri lungi trec oamenii în noapte
și de departe ca și cum ar crește
[...] Citește tot
poezie celebră de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre cărți, poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre seară sau poezii despre ochi
Perfectă este însă prietenia dintre oamenii cu noblețe spirituală, adică cei ale căror afinități izvorăsc din virtute. În același fel își doresc ei binele unul altuia: ca oameni de virtute;și oameni de virtute ei sunt în însăși esența lor. Iar a dori binele prietenului pentru prietenul însuși înseamnă a fi prieten în sensul cel mai înalt (pentru că o astfel de prietenie se datorează structurii interioare a celor ce o resimt și nu unei stări accidentale). Prietenia lor durează atât timp cât dau dovadă de virtute, iar virtutea este durabilă. Și fiecare dintre ei este bun atât în mod absolut, cât și în raport cu prietenul său, căci, oamenii cu noblețe spirituală sunt nobili în sens absolut și în același timp utili unii altora. E de la sine înțeles că asemenea prietenii sunt rare, oamenii de acest fel fiind puțini. Această formă de prietenie este deci perfectă atât prin durata sa, cât și prin celelalte trăsături, și în toate privințele fiecare primește și oferă celuilalt același lucru sau ceva asemănător, așa cum trebuie să fie între prieteni.
citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie, citate de Aristotel despre prietenie, citate despre dorințe, citate de Aristotel despre dorințe, citate despre înălțime, citate despre timp, citate de Aristotel despre timp, citate de Aristotel despre superlative, citate despre perfecțiune sau citate de Aristotel despre perfecțiune