Toate rezultatele despre stol, pagina 8
Lună poți
Lună te rog de-mi poti
Infinge-ți adânc colții!
Să alerg prin munți și văi
Doinind cu șoapte văpăi.
Poate o vedea ochii ei,
Dorul de raze selenare
Ce mă arde-n nopți prea tare...
Pe grumaz făr'buza de tei.
Ce înfloreste bratele
Și îndulcește clipele!
De coboară in stol stele
In cunună printre bucle.
Răsfindu-se-n sărutare
In aurore de mirare,
Invăluindu-i conturul
Cum mă arde acum dorul
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
- poezii despre dor
Floare cu dor...
Mă uit la cer cu privirea-n gol
și zbor ușor alături de un stol,
încet ajung apoi într-un nor
și totul se transformă-n ploaie
de curge pe pământ șiroaie.
Mi-ar plăcea să fiu o floare,
dar aș vrea să fie mare,
parfumul ei tu să-l miroși,
iar eu când mă ridic să-ți văd ochii tăi frumoși,
părul meu să miroase-a viorele,
în cor să cânte păsărele
și unele frumos ciripesc,
ca eu de tine să-mi amintesc.
poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre frumusețe, poezii despre păsări, poezii despre păr, poezii despre ploaie, poezii despre muzică sau poezii despre flori
Păsărelele s-au odihnit puțin, apoi și-au șoptit nu știu ce, au scos un strigăt vesel și s-au ridicat deodată cu toatele. Câteva din ele s-au despărțit o clipă din stol, au atins ușor streașină casei, apoi s-au pierdut iarăși în mulțimea celorlalte. Puișorii copilașului își luau rămas bun de la el și de la cuibul lor de humă. Stolul mai ocoli de vreo două ori iazul, apoi se înălță și porni încet să lunece spre asfințit.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Puișorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre păsări, citate de Emil Gârleanu despre păsări, citate despre odihnă sau citate despre copilărie
Hiems
E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac; și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,
natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,
și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.
De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roată
și ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;
și gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.
poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ciori
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ninsoare
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
Steaua Sudului
Când nu veți mai vedea Gazeta,
Să întrebați de ea, la chioșc
Ea e atîta de bătrînă,
Că se mai dă doar pe sub mînă
Și o aduce poate-un moș
Deschis la piept, ca o fereastră,
Spre viața noastră, mai albastră
În necuprinșii lui galoși
Cu o căciulă, cumva, flască
Și cu troiene, în sprânceni
De cîte, bătucit, prin ierni
A stăruit să tot trăiască
Ca să ieșim, dintre buruieni...
Un stol de Pasăre Măiastră.
În România Maica Noastră!
A celor Maximi, și eterni!
poezie de Liviu Jianu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre mamă, poezii despre jurnalism, poezii despre iarnă, poezii despre albastru sau poezii despre România
Hiems
E iarnă, urlă crivăț; în vatră-i foc sărac;
și ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârșit de veac,
natura-și dă solemnă agonicul răsuflet,
și-atâta somn și moarte și-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.
De frig te-nghemi, și-o raclă îți pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuiește roată
și ciori ca de funingeni așteapt-un hoit trântit;
și gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.
poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urla la lună frigul
În noaptea tot mai lungă
Salcia nemișcată lunecă,
In bărci pe apa lină
Frunzele pe arămia lună.
Gâștele în stol grăbite
Liniștea o mai răscolesc,
Greieri și-ascund viorile
Și nopțile încet muțesc..
Câte un clipocit pe lac
Se mai aude cu sunet fad...
Trupul salciei rămâne nud.
Frigul mușcă surd, sunetul
Nopților calde din vară...
În urlet trist de vârcolac
sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre vârcolaci, poezii despre vioară, poezii despre tristețe, poezii despre nuditate, poezii despre gâște sau poezii despre greieri
Ca într-un etern joc de-a prinselea
uliul clipei aleargă bezmetic
după un stol de vise
pintr-un labirint de evadări succesive
prezentul încremenește aproape instantaneu
în felii colorate de trecut
iar realitatea e precum o libelulă răstignită
sub un geam de insectar
întind mâna spre ceva veșnic de neatins
dar de fiecare dată la doar o atingere
ca după un fel de resort de tip balansoar
aproape invizibil
care mișcă secundele la un viitor absolut
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre ulii, poezii despre trecut, poezii despre secunde, poezii despre realitate, poezii despre prezent sau poezii despre mâini
Toamnă târzie ...
E toamnă târzie între râpi și crâng.
Ramul, verde-odată, acum este ciung.
Fără frunze pare speriat și gol;
Doar păsări mai zboară, peste el, în stol.
Sus pe deal, în zare, povârnitul drum,
Pavat e cu frunze veștede de-acum.
Vântul lung mugește, strigătu-i aud
Prăvălind ecoul până-n prundul ud.
Toate-s fără vlagă, totu-i cenușiu;
Nimic nu rămas-a din ce era viu.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre sperieturi, poezii despre frunze sau poezii despre crengi
Sonet nostalgic
Suspinul ploii ce s-așterne lin,
Nostalgic, în sonetul meu se zbate
Legând în taină-a mea singurătate,
De ceea ce a fost al meu destin.
Supuse tristei toamne pe deplin,
Sub arbori gri zac frunzele uscate,
Pe sub rafala ploii înghețate
Și sub răsuflul vântului meschin.
Aleargă fără țel, în rătăcire,
Frunzișul mort, tristețea să inspire,
Și să trezească stol de amintiri,
Ce șerpuiesc prin undele de vreme,
Înlăturând durerea din priviri
Și clipe din trecut voind să cheme
sonet de Elena Negulescu (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre gheață sau poezii despre durere