spicele+de+grau

Douăzeci şi şapte

O floare de aţă
în trei culori,
alta e de gheaţă
cu ochii de nori.

Una-i fistichie,
că este de Mai,
are păr bălai
ca spicul de grâu -
floare brumărie
crescută la râu.

Alte-nfăşurate
se uitau mirate:
mă priviră toate
prin oglinzi ciudate.

Ceasul în cetate
bate ora, bate –
este... şi jumate,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Literatură pentru copii, Condeiul de Aur (noiembrie 1999), traducere de Ioan Tudor Tudoran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte impresii şi amintiri îmi vin acuma în minte! Unde pot să le spun pe toate! Ce lucru mare a fost pentru mine când am descoperit, în grâu, un cuib de prepeliţă, ca o fântână, mic, rotund, cât o farfurioară, înconjurat de un gărduleţ -- şi când puii au dispărut parcă în pământ! Era peste iaz, în câmpie, aproape de o pădurice, care de-acasă de la noi se vedea ca o sprânceană la marginea orizontului. Toate mi se păreau foarte departe -- în toate direcţiile mi se părea că se sfârşeşte o lume, după care începea regiunea basmelor.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

27

O floare de aţă
în trei culori,
alta e de gheaţă
cu ochii de nori.

Una-i fistichie,
că este de Mai,
are păr bălai
ca spicul de grâu -
floare brumărie
crescută la râu.

Alte-nfăşurate
se uitau mirate:
mă priviră toate
prin oglinzi ciudate.

Ceasul în cetate
bate ora, bate –
este... şi jumate,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare...

Dac-aş fi un muşuroi
Tu ai fi o furnicuţă,
Dar aşa sunt un gunoi
De mă calci pe potecuţă;
Dac-aş fi ca un alun
Tu ai fi o veveriţă,
Dar aşa sunt mătrăgun
Şi mă tai de la codiţă;
Dac-aş fi la munte râu
Tu te-ai îmbăia în mine,
Dar aşa sunt bob de grâu
De mă rătăceşti în pâine;
Dac-aş fi cheie-n pridvor
Tu ai fi a ei stăpâna,
Dar aşa sunt cerşetor
Şi m-alungi din loc cu mâna;
Dac-aş fi un Făt-Frumos
Tu fiind o Cosânziană,
Dar sunt Zmeul amoros
Ce-l ascunzi pe după geană;...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 mai 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

S-au prins cuvintele, seminţe de înfloriri,
de catapeteasma inimii.
Au izbucnit în altarul timpului cu înflorirea rugăciunii,
alchimist pentru bobocii tăcuţi ai palmelor universului.
S-au înlănţuit ca prinse în horă.
Zglobii se avântă în faţă şi în spate,
dincolo de chipul dimineţii, solie luminii, aprinzănd farul gândurilor.
E un sărut lipit de cerul clipelor,
cu dor de sfinţenia vieţii.
Din ele se întrupează culoarea amintirii,
din ele se nasc bănuielile de creştere
pentru spicele înscăunate de cinstea virtuţilor.
Au răsărit cuvintele, fluturi, de pipăit sufletul iubirii.
Miros a mosc şi a scorţişoară, a casă de trecut pragul cu talpile goale
pentru împărtăşirea din intimitatea aerului.
S-au aprins feţele lor visătoare,
s-au învăluit de ghicitorile purpurii ale rătăcirii prin sine,
în căutarea locului de ascultat pulsul vremii.
Îşi schimbă vestimentaţia, se gătesc de primenirea anilor
cu îndreptări de secunde pe axa conectării la izvor.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Dragomir (27 septembrie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin gură, lumea înconjurătoare pătrundea mult mai profund în intimitatea mea decât prin ochi şi mâini. Nu o acceptam în totalitate. Gustul searbăd al cremelor de grâu verde, al terciurilor de ovăz, îmi smulgeau lacrimi; misterul vâscos al scoicilor mă revoltau; hohote de plâns, ţipete, vărsături - accesele mele de silă erau atât de îndârjite, încât ceilalţi au renunţat să mai lupte cu ele. În schimb, am profitat de privilegiul copilăriei, care presupune că frumuseţea, luxul, fericirea sunt lucruri care se mănâncă.

Simone de Beauvoir în Memoriile unei fete cuminţi (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

pâine

Ce e pâinea?

Pâinea este strop de soare
Adunat în bob de grâu,
Zumzet molcom de tractoare
Şi al ploilor pârâu.

Pâinea este munca tatei
Ce lucrează pe combină,
Roata harnică a morii
Care macină făină.

Pâinea mama o-mpleteşte,
Modelând cu sucitorul,
Aluatu-n tavă creşte,
Pregătit este cuptorul.

Când pe masă o aduce
Tata-n mâna lui cea mare,
Cu cuţitu-i face cruce
Împărţind la fiecare.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această ţară a Ardealului iaste despre răsărit de la ţara Ungurească, ce se numeaşte Transilvania.

Pământul Ardealului iaste bun, roditoriu în grâu, vin, şi poame, are miniere de aur, argint, şi aramă, ocne de sare. Se hotăreaşte despre răsărit cu Moldavia, şi cu ţara Românească.

Despre amiiază zi cu Craiova, şi despre apus cu ţara Ungurească, carea îl încunjură şi despre miiază noapte.

Râurile Ardealului ceale mai mari sânt: Oltul, Murăşul, începutul lor iaste de la scaunul Ciucului în Săcuime.

Nicola Nicolau în Gheografia sau Scrierea Pământului, Marele Prinţipat al Ardealului (1814)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Mintea uită o mie de lucruri, bune sau fărădelegi,
De pildă, aniversarea unor războaie sau moartea unor regi,
Îşi aminteşte-n schimb o clipă de perisabilă fericire –
"Era pe la amiezi, lângă clopotniţa din sat, înaltă şi subţire..."

Sau "într-o noapte cu lună plină, în luna mai,
Când un vânt rece bătea prin lanul de grâu bălai
Încreţind obrajii pârâiaşului de dincolo de drum,
Poposind aici şi-a descărcat povara de parfum,

Aromele de pin... scuturând, indolent şi leneş,
Două dintre micile petale-ale unei flori de măceş".

poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Priveam fără de ţintă-n sus -
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaş cu fruntea-n soare,
De pază ţării noastre pus.
Şi ca o taină călătoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Şi n-avea aripi să mai zboare!
Şi tot văzduhul era plin
De cântece ciripitoare.

Privirile de farmec bete
Mi le-am întors către pământ -
Iar spicele jucau în vânt,
Ca-n horă dup-un vesel cânt
Copilele cu blonde plete,
Când saltă largul lor vestmânt.
În lan erau feciori şi fete,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!