simultan

Levitaţie

mă-ntorc din umblet
într-o naştere nouă
şi te privesc deschis ca pe-o carte
mi-e amputată dorinţa de a sta deoparte
iar freamătul rochiţei opreşte un oftat

şi câtă trăire înaintează-n clipele cioplite cu visuri
vin îngerii nopţii s-aprindă lumini
neastâmpăr e-n vorbele ce curg ca un val
preaplinul se varsă în cupă de Graal

levităm printre semeni
zvârliţi simultan în ochii deschişi
crescând dinăuntru în afară
trezindu-ne între cele două cuvinte
dublând nefiinţa magicei secunde.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumierii sunt în constantă competiţie pentru brief-uri, rareori se discută proiectele profesionale, această meserie fiind dominată de secretul industrial absolut. Dincolo de acest aspect, problemele majore şi comune sunt: recunoaşterea oficială a parfumului ca o artă, dreptul de autor pentru creaţia olfactivă, menţionarea numelui parfumierului pe ambalaj şi insurmontabilele probleme ale legislaţiei europene care determină reformulările parfumurilor simultan cu dispariţia unui patrimoniu european efemer. Emulaţia intelectuală din cercurile parfumierilor aduce un titlu de nobleţe dincolo de creaţiile mass-market ale multinaţionalelor.

citat din Octavian Coifan (20 aprilie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"De ce"-urile sunt simultan farmecul şi poticneala minţii. Ele semnalează inocenta curiozitate a unei specii febrile, în perpetuă expansiune intelectuală, dar şi stupoarea paralizantă a interogaţiei gratuite. "De ce" - întreabă şi deştepţii şi proştii. "Proştii" produc ceea ce se numeşte "de ce"-ul castrator, adică o întrebare căreia nu i se poate răspunde şi care blochează orice înfăptuire eficientă: nu există soluţie, dar se suspendă şi bruma de soluţie anterioară întrebării. E ca şi cum ai spune: nu mă urc în lift până nu înţeleg cum funcţionează. S-ar putea să urci toată viaţa pe scări...

Andrei Pleşu în Despre îngeri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Deapănă văzduhul ceţurile dese
În somnolenţa amorţirii policrome;
Vecernii cu struguri stafidiţi pe mese
Cădelniţează-n lume tămâie de noiembre.

Şi parcă o simfonie pătrunde confuză
În spirit enigmatic de brumar;
Discret - printre ramuri - mai cade o frunză
Precum fila vieţii din calendar.

Fantasmele unei nunţi de odinioară
Cu floarea miresii la guler de vânt,
Colindă pe brumă descântând de seară
Fruntea cerului, nouri picurând.

O tulburătoare nostalgie se închină
La icoana toamnei; simultan,
Rugându-se ca peste lume să revină
Parfum de gutui, aşezate-n geam.

poezie de Cristian Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La depărtări de ani-iubire

De ziua celor ce iubesc,
Nu se acordă importanţă
Felului cum sărbătoresc
Îndrăgostiţii la distanţă...

Cum n-o pot face, mai ales,
Decât în vis, în plan real
Zâmbind cu mult subînţeles,
Dar în ascuns, paradoxal

Sau poate numai încurcat,
Ştiind că e şi ziua lor,
Se duc şi plâng dezacordat,
Şi unul câte unul mor...

Dar nu pe rând, ci simultan,
La o lungime pe o scară
Echivalentul unui an,
Încât obişnuit să pară

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (13 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocoimii

o ţară cât un deget
un deget cât o ţară
un obraz blindat şi un altul
carbonizat
nu este dna. Silă rugina de pe flotă
şi eu aş vinde una
plină cu «Ei» şi mama lor... fii şi fiice
stau toţi, da toţi
după acest deget
de ţară blândă, răbdătoare, emigrantă
şi suplă, da
aceştia sug degetul de ţară
ascunzându-se simultan!
Cine-i fără păcat?
Deşertăciunea-deşertăciunilor tot
bâlciul justiţiei
Pentru corupţia perfectă, nemuncă
şi sarcasm
vă iert
vă iert în masă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cătare ascendentă

Fuseserăm spirite fugitive celeste
Ca fiinţe virtuale în fante de lumină
Unde străluceau destinele în vogă
Adunaserăm consecvent din condei
Poeme adiacente cu iz de chintesenţă
Implementând procese însutit vizionare
Dintr-un conglomerat doldora de stele
Asezonaserăm figuri de stil exoterice
Din postura de promotori euforici
În formaţiuni virtual compensatorii
Convertind instincte în noi expresii
Cultivaserăm înţelepciunea în devans
Iubitori inventivi simultan cu prudenţa
Depăşiserăm adumbrirea cu brio
Şi diferenţa în termeni distributivi
Acum vom pleca spre o nouă aventură
În speţă accesând pagini de izbândă
Pe trasee inedite progresiv ascendente.

poezie de David Boia (20 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fizic,
sunt sănătoasă tun.
am 5 degete la fiecare mână
şi la fiecare picior.
şi tot felul de chestii care funcţionează
simultan şi uns.

ar trebui să îmi inventez
o maladie,
ceva,
un spleen al realului.

nu.
nu sunt reală
precum altele nu şi tu da.
uneori mă pipăi ca să simt
că sunt totuşi bolnavă de "sunt".

zilnic,
descopăr un organism nou-intens.

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi în rând cu lumea înseamnă într-adevăr tristeţe, nefericire, frustrare. A fi în rândul din spatele lumii, înseamnă să fii doar martorul tristeţii, nefericirii şi frustrării. Înseamnă să fii spectatorul acestei drame umane, un spectator neutru, neimplicat şi neafectat de spectacol. Fiind în spatele lumii, spectacolul va continua, dar tu nu vei mai participa activ, nu vei mai juca rolurile ca până acum. Rolurile se vor juca aproape singure, cu uşurinţă şi simplitate. Vei fi în rândurile lumii, dar vei ştii simultan că adevăratul "Tu" este în rândul din spate, acolo unde mintea nu are acces vreodată.

citat din Marius Creţu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Hellen

Soţiei mele, de ziua ei

Îţi scriu pe umeri versuri cu polen
Şi nu ne refuzăm iluziei nicicum,
La margine de timp, acelaşi drum
Ni-i îndreptar şi spirit, şi refren...

Urcām şi coborâm, din tren în tren,
Ne comportām ca la un ultim bal,
Şi-n sânge ne cad stele... Conjugal,
Ne-am rătăcit în noi, deja, Hellen!

Ni se topesc din nou gheţari în vine,
Apun şi răsar sori, ninge şi plouă,
Iar ochii-ţi verzi, cu raze olivine,

Ne introduc parcă-ntr-o sferă nouă,
A sentimentelor de-a pururea depline,
În care, simultan, bat două inimi. Două!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!