Poezii despre satul meu, pagina 8
Avea bunica...
Avea bunica mea de toate:
Avea o prispă cu mușcate,
Avea fântână, pâine, sare,
Avea putere și răbdare.
Avea credință și iubire
Și-un dor nespus de nemurire,
Avea un cal la o căruță,
Și lapte bun de la văcuță.
Avea povești nenumărate
Și cântece nemaicântate,
Și le spunea adeseori
La clacă și la șezători.
Avea o sobă, un vătrai,
Avea și gura mea de rai!...
Nu mai găsesc ce a lăsat,
Căci satul s-a modernizat:
[...] Citește tot
poezie de Aurelia Panait
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire de vara
In satul bunicilor
intunericul miroase a cai in adormire
a rumegat de vite
si a struguri dati in parga,
a regina noptii aplecata pe sub geamuri mici.
Acolo, in zori e racoare,
treci prin lanuri cu porumb inalt
intinzandu-si lungi plete de fecioara
cu rodul mustind ademenitor.
Un scaldat in roua diminetii
vindeca de descantec, de dor si
de tristete.
Soarele rasare cu bucurie
in satul bunicilor.
Copii ies devreme, isi scot
capul de dupa fusta mamei
si chipul ei zambeste
si se apleaca cu drag la
[...] Citește tot
poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul qin
scrie poezii pe boabe
de orez sănătoase tun
a
semănătoare cu cel din material plastic
orez făcut în la
(b)orator
bătrânul qin face rogojini
din paie de orez când recoltează o(re)z
apoi pictează rogojini
le face ornamente chinezul
cel bătrân cel perfecționist
cel migălos poate sculpta chipuri
de femei pe boabe de orez
numai fețe de femei modela
pe boabe de orez și numai de orez
bătrânul qin nu era împărat
nici rege nici demnitar nici
general nu văzuse niciodată
în satul lui pescăresc
de trei mii de ani de muncă
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când nu mai ai minte...
Noi vindem doar speranțe pe lacrimi și iluzii
Cum trece prin oglinzi suspinul doamnei Suzy;
E poate o himeră, sau doar o fantezie
Tot binele din lume să ți-l dorești doar ție:
Mâncare, băutură cât îți încape-n burtă
Iar ceilalți să nu aibă nici spuză pentru turtă?
Zadarnic pui în conturi sudoarea celorlalți
Deasupra tuturor doar tu să te înalți!
O fi blestem acesta sau poate un tabu
Să uiți ce nu-ți convine sau ce ți-am spus acu'?
Nu te uita în sus că-ți cade-n cap securea
Iar eu 'mi-au lumea-n cap și plec cu ea aiurea:
De nu te-ai mai opune, fă bine să mă lași
S-o vând ca un rebut la niscaiva apași.
Am vise, am proiecte și nopțile mă fură
Un dor nebun să-i dau o palmă peste gură!
Păianjeni de-ntuneric se spânzură de grinzi
Luminile celeste se strâmbă în oglinzi
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barza poem diamant
Primăvara
aduce bebelușul
dorit în cioc
purtându-l în zbor cu
aripile larg întinse peste zare
apoi își face cuib
pe primul stâlp
din satul
părăsit.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
Stau cu satul tot la poale
Și mereu mă latră câinii,
Ca și când l-aș fi furat.
Dar mai jos de sat, în vale
Broaștele îi cântă lunii
Intonându-i osanale...
Mie-mi bat în lampă fluturi
Cu aripe colorate
Suflete, nu mi te bucuri?!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul meu
Acest sat este un mic punct
pe harta rutieră
noaptea doarme în vale
acoperit de livezi
îl vizitează căprioarele
și vânturile câmpului
aici fiecare zi are alt miros
toamna cântă din Chopin
căldărașii recită versuri
în păduri încă
mai freamătă tinerețea mea
poezie de Waclaw Kostrzewa din Album (2006), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
În satul copilăriei
În satul copilăriei îți ieșeam mereu în cale,
eu eram paznicul viei, tu îți făceai drum pe vale.
Tremuram de bucurie, așteptam să vină-amiaza
și te invitam în vie: vino că s-a copt teraza!
Era ora bucuriei, peste ziuă cea mai faină,
așezat în capul viei te-așteptam să stăm de taină.
Veneai rumenă, vioaie, pas sprințar ca de gazelă,
pe arșiță ori pe ploaie, tremurândă ori rebelă.
Nu te-nfuriai pe mine, ci pe cei rămași acasă,
ce-ți ziceau că nu e bine să pleci la ora de masă.
Dar nu-ți mai ardea de foame, aveai în stomac buline,
ale dragostei frisoane te-ndemnau să vii la mine.
Să stăm gură lîngă gură, trupurile-mpreunate,
hoții strugurii mi-i fură, dar nu-mi pasă: am de toate!
Mâncare și băutură, pentru mine tu ești toate,
pupături, tăvălitură, fără astea nu se poate!
Și ne ostoiam plăcerii, de nimic nu aveam frică,
ne prindea amurgul verii: tu Ileană, eu Petrică.
Așa ne strigau vecinii ca să ne ghicească locul,
dar tăceam chitic, iar câinii lătrau să nu-mi pierd norocul.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu am plecat din sat
Eu am plecat din sat,
Dar, satul e cu mine.
Am vrut să iau și țara
Dar nu a vrut să vină.
Alți feciori și fiiice
Dorește să ridice.
Iar pentru tot ce-am înălțat
Rămân un simplu condamnat.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoaso
Ești mândră în satul tău.
Nicio fată nu-i ca tine.
Te port în sufletul meu
Multe nopți și multe zile.
Când te văd trecând pe stradă,
După tine-întorc privirea.
Ochii mei vor să te vadă,
Cu inima-ți cer iubirea.
poezie de Dumitru Delcă (august 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!