putere+dragoste

Sunt femeie

Eu nu-s doar om, sunt o dorinţă.
Nevoia ta de dragoste.
Când nu te-nfrunt am biruinţă,
Piedestal ţi-am braţele.

Eu nu-s doar om, îţi sunt o foame.
Nevoia ta de-a răsfăţa.
Când te iubesc mă ţii pe palme
Şi mă ridici deasupra ta!

Eu nu-s doar om, sunt visul tău,
Nevoia ta de a avea.
Creată-am fost de Dumnezeu,
Răspuns la rugă să îţi dea!

Eu nu-s doar om, eu sunt FEMEIE!
Nevoia ta de-am fi pe vrere.
Când nu mă lupt ţi-s
Dumnezeie,
Căci tu-mi cedezi a ta putere!

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Dă-ne, Doamne, dragoste şi minte
La-ndepărtarea noastră dinspre noi,
Dă-ne vindecări de suflete-n restrişte,
Dă-ne mintea bună înapoi.

Nu ne lăsa-n mocirla-ngenuncherii
Ca pe un nufăr la capăt de pământ,
Nu ne lăsa-n otrăvurile durerii
Aduse din cucută în cuvânt.

Nu ne minţi şi Tu în crucea sorţii,
Ţine lumânarea dreaptă în credinţă,
Nu vrem îngenuncheri la poarta morţii,
Vrem ţara s-o salvăm de suferinţă.

Dă-ne, Doamne, metafora iubirii
Cu vise noi în zbor de porumbei,
Dar nu lăsa-n aripile pieirii
Zborul nostru-n mâini de derbedei.

[...] Citeşte tot

rugăciune de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste, te-aştept acasă

Învăţa -tu-mai să caut
Răsăritul, într-un flaut,
Mlădioasă şi înaltă,
Te dai dorului la poartă,
Nevăzută, tu, fantasmă,
Impecabilă mireasmă,
Umedă, precum o boare
Rătăcită de culoare
Şi de frunze pitulată,
În iatacul tău de fată
Cu perdele înstelate,
Cu mătăsuri nepătate,
Parfumate şi discrete,
Umbre albe pe perete,
Tremurândă şi sfioasă,
Fragedă, copilăroasă,
Dragoste! te-aştept acasă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul de după

Nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere şi nici putere

Sau poate că se scrie cu acea licărire fosforescentă
Pe care fiecare femeie o secretă în timpul unei nopţi de dragoste

Din cauza neajunsului văzut ca primejdie sau mai degrabă
Se scrie cu aşchiile sărite, el e aşa... o dâră de fum inevitabilă
Care apare după ce ne ardem la foc mic, înăbuşit, inimile
După care privim în gol ca şi când: noi suntem aceia atât de uşori

Şi trupurile noastre cumva moarte, neputinciose fac semne
Cu mâinile obosite, suntem aici, suntem aici, dar noi ne ducem în sus
Nu recunoaştem nicio voce, descărnaţi ne plângem de milă

Poemul de după e întotdeauna mai lung ca un oftat de la o fereastră anonimă
Un suflu evanescent surd şi tenebros care se pierde undeva în zare
Dacă nu cumva zarea e chiar pielea ta mâncătoare de basme

Geamătul pe care nimeni nu l-a atins, nimeni nu l-a gustat
O pasăre care vine şi bea apă din paharul pus la căpătâiul uşii

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Har şi pace vouă

Har şi pace vouă de la Domnul meu
De la Tatăl nostru de la Fiul Său
Sărutare sfântă şi un dor divin
Bucurie-n inimi şi să preamărim.
Slavă şi putere de la Domnul Sfânt
Iubire în inimi şi pe buze cânt
Dragoste cerească, Domnul să vă dea
El să vă împlinească ce Îl veţi ruga.

Veşnică nădejde, o nădejde vie
De cereasca ţară şi de veşnicie
Prin credinţa voastră s-o aveţi mereu
Zilnic voi să creşteţi înspre Dumnezeu.

Zilnic cunoştinţa ş-adevărul Său
Să vă însoţească înspre Dumnezeu
El vă sfătuiască vouă orice gând
Înspre Ţara Sfântă să mergeţi cântând.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu

Inchid ochii si nu-mi vine sa cred,
Ca esti asa departe, mi-e frica sa te pierd.
Atunci cand eram in bratele tale,
simteam ca pe-ntuneric soarele strabate
si ca ne-nconjoara stele stralucitoare.

Fericirea mea nu cunostea hotare,
si acum simt, ca te iubesc Dragoste.
Fara Tine sunt pierduta
Nu gasesc calea luminoasa,
tine-ma de mana
ca fara Tine-s oarba!

Daca esti cu mine, nimic nu conteaza,
doar ochii tai prin care vad o alta viata,
alaturi de Tine, mereu langa Tine,
vorbind despre Tine, visand despre Tine.

Fara Tine zilele sunt negre,
dar speranta imi da putere.

[...] Citeşte tot

poezie de Adela Farcas din revista Liceului Al. Papiu Ilarian (2002)
Adăugat de Adela Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste...

Tu, pacoste,
Mi-ai dat nume
Într-o lume
De corvoadă
Să mă roadă,
Mi-ai dat raiul
Cu vătraiul
Şi dugheana
Să-mi vând pana
Pe versete
Amulete,
Iubăreţe
Şi-ndrăzneţe,
Mi-ai luat plata,
Judecata,
Întru-cât
M-ai doborât,
Să-ţi tai calea
Să-ţi iau jalea,
Să-ţi fiu punte

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 septembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magica putere

E secetă pe câmpuri(şi în mine)
Că ploile lipsesc de multă vreme,
Iubiri târzii mereu vor să mă cheme
De parc-aş fi cu sânge iute-n vine.

De-acum încolo n-am de ce mă teme:
O magică putere mă va ţine
Tot restul vieţii fără de suspine,
Ferit voi fi de ură şi blesteme.

În existenţă totul mi-a fost luptă,
Iar soarta m-a purtat în loc anume
Să nu mai simt că inima mi-e ruptă
Că Oameni am avut ca să mă-ndrume.

Ca lumea noastră să nu fie sumbră
Pământului nu i-am făcut doar umbră!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o mare dragoste

după o mare dragoste
urmează întodeauna o tăcere şi mai mare, corozivă
cerul pare-se că se scufundă
amintirile devin morminte
inima îşi pierde glasul
prezentul alunecă în trecut ca într-o gură carnivoră
totul se preschimbă cianură
totul are gust de moarte
totul se dezintegrează
rămâne un gol nemărginit pe care ai senzaţia că nici măcar Dumnezeu
nu l-ar mai putea umple
rămân himere care te urmează din inerţie
rămâi tu însuţi, un tablou al deznădejdiei
un spic sub talpa regretelor
un crater de vulcan
după o mare dragoste
în sufletul omului urmează întotdeauna
întotdeauna
potopul

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fără odihnă

Prin nea, prin ceaţă,
Cu vântu-n faţă,
În hău de umbre,
Prin neguri sumbre,
Ceas de ceas! Ceas de ceas!
Nici răgaz, nici popas!

Chinuri mai lesne
Aş suferi,
Decât aceste
Mari bucurii.
Ah, o-nclinare
Ce inimi uneşte,
Ce turburare
Nu zămisleşte!

Cum să mă rup?
Spre codru s-apuc?
Totu-n zadar!
Vieţii altar,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!