proscris

Muribundul (I)

Sunt amintiri ce mintea-mi năpădesc
Şi treze, încălcate jurăminte
De-aş mai putea un pic să vă vorbesc
V-aş cere să iertaţi, să luaţi aminte.

Suntem din lut turnat în chip lumesc
Olarul ne-a-nvârtit cu simţăminte
Pe care le-am ucis în chip grotesc
Şi le-am strivit pe sub încălţăminte.

Cu ultimele guri de aer mă gândesc
La câte nu v-am scris şi-mi zac în minte
Un cioclu mă aşteaptă-n mod firesc
Să mă redea pământului, cuminte.

Cuminte n-am fost, ştiţi că nu glumesc
(Cum să glumeşti cu chestii excitante?!)
Am fost chemat să vă alcătuiesc
Top trei, cu lucruri foarte importante.

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (27 martie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întrebam cu o curiozitate resemnată, cum de nimeni nu a reuşit să desluşească strigătul disperat din şoapta mea? De câte ori ar fi trebuit să mai mor, în fiecare zi, pentru ca cineva să poată observa că sunt viu? Ce veşminte ar fi trebuit să port, ce zeghe slinoase, pentru ca cineva să vadă, în sfârşit, că nu sunt decât un prizonier, un proscris, un condamnat la moarte de la care nu mai auzi altceva decât zăngănitul macabru al lanţurilor? Ce cuvinte ar mai fi trebuit să folosesc pentru ca să le deschid mintea celorlalţi, pentru a le arăta cum libertatea lor îmi este închisoare rece, întunecată şi umedă? Ce ar fi trebuit să mai fac pentru ca ei să se dumirească, în cele din urmă, că sunt altfel, că nu aveam cum să rezist prea mult timp în turma în care m-am trezit pe neaşteptate?
Cam care ar fi fost preţul răscumpărării aripilor cu care am fost înzestrat? Cât ar fi trebuit să plătesc pentru a mi se lua plasturele de pe gură, cătuşele de la mâini şi lanţurile de la glezne? O melodie, două, trei, zece, o sută? Un roman, două, cinci? O sută de poezii sau o mie? Câte piese de teatru şi câte eseuri? Oare câte vieţi mi-ar trebui pentru a putea plăti preţul eliberării mele?

Eugen Blaj în Exilat în propria viaţă, XXXIII
Adăugat de Eugen Blaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca o tablă de şah

Regina-şi mângâie coroana,
Nebunii joacă interzis,
Un cal îşi potoleşte goana
Iar regele este proscris.

În spatele cortinei tura
Urzeşte diabolic plan
Să-i fure cuminecătura
Reginei pentru un profan.

E-un balamuc în jocul minţii!
(Secunda se opreşte-n loc).
Regina-şi premiază sfinţii
Să intre, s-o ajute-n joc.

Înc-o mutare şi-ncă una
Nebunul negru cade lat.
-Să vină-ndată, sora Tura
Să îl aşeze-ncet în pat!

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păduchindu-se

Carate de slove par să adune
Măstile poeziilor de dune
Camuflate să muste versul
Să-şi preamărească mirajul

Ca o cutie de carton goală
Prezentata în mare fală
Cu dezmături-n curva gală
Scofâlcind slove cu haleală

De lauri şi autoadulare
Intre ei cu mare trâmbiţă
Tentaculară caracatiţă
Ce-şi capătă fad culoare

De la lăstare de corali
Ce scriu în perlele dorite
De aceste măsti-mpuţite
Să sature părând ideali

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire fără destinatar

Iubirea mea-i fără adresă –
N-ai vrea să-i fii destinatar?
Hai, prinde-mi sufletul în lesă
Şi nu-l lăsa să fugă iar.

Căci stingherit şi ros de teamă
Mi-e sufletul – copil proscris –
Când mierea zilei se destramă
S-ar aciua la tine-n vis.

S-ar cuibări întru pojarul
Sânilor tăi – ca două Luni...
Sorbindu-le, flămând, nectarul –
Ar deveni prieteni buni.

Şi răsfăţată de şoptirea
Acestui suflet, dulcea mea,
Pe dată ţi-ar răni privirea
Din crugul cerului o stea.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satira I

Azi ţara noastră este o ţară-n agonie,
Vedem ce se-ntâmplă chiar şi-n Academie.
E prigonit un geniu, proscris e creatorul
Şi-i ridicat în slavă şi-n funcţii impostorul.

Politica-i o târfă ce trupul ei îşi vinde,
Oricui plăteşte preţul când mijlocu-i cuprinde.
Ne predică morala mojicii, bădăranii,
Şi ne fac legi corupţii, escrocii, şarlatanii.

În Parlament ajuns-a un ghem de rubedenii,
Uniţi prin interese, necinste, mârşăvenii;
E plin azi Parlamentul – ajunşi precum se ştie,
De oameni ce n-avut-au vreodat-o meserie.

Îşi apără corupţii de braţul judecăţii,
Spunând cuvinte goale în numele dreptăţii.
De-un timp clocesc o lege, să dea o amnistie,
Să-şi scoată toţi corupţii ajunşi în puşcărie.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (10 octombrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, domnul nostru

m-am întâlnit cu domnul eminescu
în tinereţea mea
la umbra teiului în floare,
era în luna mai când natura nuntea fluturi,
nu ştiu dacă visam ceva
mi se părea că el ninge cu fulgi negri de zăpadă
era trist
că doina lui fusese interzisă
umbla cu nişte chei în mâna
să descuie lacătul limbii române
să dea drumul la cuvintele
strânse cu migala din cronici
să semene pe solul nostru
sămânţa poeziei precum venere şi madonă,
luceafărul, mai am un singur dor, călin,
iubind în taină, melancolie, craiasa din poveşti
şi alte petale rupte din inimă
atunci mi-a spus el că tată-i este shakespeare
şi mumă poesis,
uitase obârşia,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergeam în pustiu

Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâşiat pieptul, am scos inima, a venit o hienă,
mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,
am plecat de acolo, aşa cum eram, fără inimă,
am trăit o viaţă, aceasta era partea superioară a machetei.
Duioşia este un act de agresiune, viclean,
Urăşte-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu acelaşi, neîmblânzit ca lupul,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al şarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea fiinţă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-aţi recunoscut?
Privirea lui este blândă şi adâncă.
Pleoapele lui însoţesc adierea.
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâşiat pieptul, a venit o hienă,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte uşi

La o uşă cu păcate
(cum sunt toate...)
a bătut încetişor
mâna cea cu sfânt izvor.
A bătut cu bunătate.
Însă omul cu zăvor
era prins de Asmodeu
într-un somn adânc şi greu.
Şi-a bătut din nou la uşă
braţul dragostei divine.
-Cine bate? Cine bate?
-Eu sunt, Leul care vine;
astăzi Mielul blând şi mut,
dat la moarte pentru tine.
-Pentru mine? Cum se poate?
Dar ce crimă am făcut?
Eu nu mint, nu fac trafic,
casa nimănui nu stric,
nu mă-mbăt, nu trag tutun,
nu mă cert, nu mă răzbun...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pic

Cuvânt înainte

aripi de pământ aripi de cer aripi
crescute din răni din carne din vânt
toate se înalţă într-un zbor fără ţintă
haotic

pe sub coaste
o armată de îngeri săpând un tunel
între lumea de astăzi şi lumea de ieri
e tot o hărmălaie de zâne şi viermi
iar funia a înmugurit de veghe a moarte
în jurul gâtului firav
cineva s-a trezit din somn şi a zis
ăsta e Pic

1. Despre rostul lui Pic în lume

e sigur
Pic nici nu a existat

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!