Poezii despre propozitii cu cuvantul biet, pagina 8
Ultimul zbor
un dans feeric în lumină
e doar aici
în țara în care ielele dansează goale
și fiecare zi, e zi de sărbătoare
femeie,
chip de rouă
azi nu mai urc și nici nu mai cobor
tu pleci în dimineți uscate și târzii
pe drum de rouă
eu, biet cocor
din țara în care ninge vara
mi-e cântul dor năuc de lumea ta
azi sap cărări de nea
tot căutând
un vis, o ea
mă apropii, mă închin
sub mângâierea straniei lumini
eu biet drumeț cu chip de ceară
erai odată fluture între muguri
plutind pe aripi albe către cer
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul ce mă doare
Cuvântul ce mă doare atât de mult
Este, de fapt, greșeala mea...
Dacă n-am vrut să Îl ascult
Mai pot spera iertarea Sa?
Din lanul Său de grâne coapte
Eu am crescut pe lângă drum
Și am rodit în spic păcate
Cine mă va culege acum?
Măcar dacă aș fi fost o floare
De mac, când împleteau coroană
De spice, pentru a mea culoare,
Stăteam și eu la vreo icoană...
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
care iese din gură
astăzi e ploaie
culcă tot la pământ
inundă după ce l-am ro(s)tit
și ieri tot ploaie
a fost cuvântul
care mi-a părăsit gura
era pe undeva deficit
de apă
- n sol - doamne, ce potop
a fost - acum pământul
a devenit o baltă puturoasă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mort printre cei vii
Eu pun la inimă cuvântul
Și timpul las să treacă
Învăț că adesea bine este
Să nu vorbim în grabă;
Că dacă strici cu vorba
Și dacă faci mai rău
Cuvântul dă uitării
Te stinge în timpul tău.
Renaște din tristețe,
Învață a iubi,
Să nu rămâi în viață
Mort printre cei vii.
poezie de Nicoleta Petre (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Radiografia trupurilor
Este doar un biet clișeu voalat
De timpul ce trece peste el
În adâncul necunoscutului.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb filozofalic
Mă înnebunește plăcerea reușitei facile
a celor ce nu mai scriu versuri,
doar eresuri
futile, însă pline de succes eram să zic succesuri-
ce de altfel eu le cred pe de-a dreptul debile,
dar cu mult, mult mai mercantile,
prin mare trecere la mințile mondene, creierele de reptile
ce folosesc până și pielea, goală, pentru dresuri...
un fel de propoziții "a la Ionesco", mutilate cu ștersuri,
inducând absurdul, tot mai căutat, mai printre alesuri...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
CUVÂNTUL
"La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu,
și Dumnezeu era Cuvântul". (Sfânta Evanghelie dupa Ioan)
Cuvântul este gând care a fost rostit,
iar gândul exprimat devine mai energic,
când din plămada lui mentală și-a croit
veșmânt sonor vibrând cu altele stigmergic.
Prin magice vibrații ele ne transmit
tumultul sentimentelor ce ne frământă
în câmpul existențial nemărginit
clădit prin truda grea a celor ce cuvântă.
Și exprimând cuvintele redefinești
o atitudine prin care se consacră
avutul moștenit prin genele firești,
curgând necontenit prin tine ca o apă.
Iar mintea, reclădită-n spațiul cerebral,
prin gândurile exprimate se transformă
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acest vas fu odată un biet îndrăgostit
Gemând de nepăsarea unei femei frumoase.
Iar toarta era brațul ce mângâia mâhnit
Suavul gât cu-atingeri ușoare, de mătase.
catren de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Rubaiate" de Omar Khayyam este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Eu îmi închid cuvântul
eu îmi închid cuvântul
cu fața la perete și tac
eu îmi închid gura și ochii
joc într-o piesă nescrisă și tac
mă plimb printre ceasuri și ziduri
care sunt înțepate și m-ar putea răni
trec ca și cum eu însămi aș fi
o scurgere de vreme
îmi reculeg cuvintele
gândurile din ochi
timpul lipit de perete...
eu nefiind obișnuita
decât să tac.
poezie de Camelia Petre
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce cuvântul DA este atât de scurt?
De ce cuvântul DA este atât de scurt?
ar trebui să fie
cel mai lung, cel mai greu cuvânt,
astfel încât tu să nu-l poți pronunța imediat;
ajuns la mijlocul lui, după o clipă de reflecție,
dacă este necesar, să ai timp suficient pentru a nu-l mai rosti.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!