Epigrame despre propozitii cu cuvantul biet, pagina 8

Fericit pe lumea asta
Astfel cum ne-a dat-o Sfântul,
Este cel cărui nevasta
Îi mai dă şi lui cuvântul.

epigramă de Florea Ştefănescu (septembrie 1989)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cosmos când venea la loc,
Precum un bulgăre de foc,
Mi-am dat cuvântul de onoare,
Că omu-acesta-i rupt din soare.

Cuvântu-i ca o ciorbă -
Mixură de idei,
De înţelegi vreo vorbă...
E sare şi... ardei...

Cerul, Apa şi Pământul,
Cercetând, am demonstrat
Că, întâi, a fost Cuvântul
Şi pe urmă... un lătrat!

Pe semne-aşa a fost să fie:
Să fii şi azi, şi-n vechea eră
Bunică, mamă şi soţie;
Iar uneori şi... adulteră!

Speram ca, după nouăzeci,
Să uităm cuvântul lipsă,
Dar cu guvernanţi zevzeci
Vom fi veşnic în eclipsă.

Talentul lui precoce, diafan,
Imprevizibil ca un uragan
A mânuit cuvântul năzdrăvan
Şi poezia ca un buzdugan.

madrigal de David Boia (2 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În poantă îmi transform cuvântul
Şi recunosc, cu trist umor:
De când e lumea... şi Pământul
A devenit mai răbdător.

Să-şi rezolve-o daravelă,
Are îndulcit cuvântul
Şi coloana paralelă...
Cu pământul.

La noi, oltenii, bag de seamă,
Că nou-născutul orişicui
Învaţă-ntâi cuvântul "mamă"
Şi dup-aceea... "mama lui!"

<< < Pagina 8 >

propozitii cu cuvantul biet