propozitii cu cuvantul biet

O soţie "fidelă"

Sub un tablou îndoliat a scris:
"Costică, nu te voi uita!"
Când dragostea iar a învins,
Din cinci cuvinte, unu şterse ea,
Credincioasă să-i rămână
Când dormea cu altu-n stână.
Ghiciţi "voi" cuvântul şters!
Din cinci, pe care l-a ales?

poezie de Dumitru Delcă (24 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă încercaţi să găsiţi cuvântul "ceai" în prima carte de bucate care vă cade în mână, probabil veţi constata că nu apare menţionat; sau, cel mult veţi găsi câteva rânduri cu indicaţii incomplete care nu vă lămuresc asupra celor mai importante aspecte.

George Orwell în O ceaşcă perfectă de ceai (1946), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noe şi potopul

Când a eşuat
Arca lui Noe pe Ararat,
Dobitoacele toate
Au răsuflat uşurate.

Numai Noe,
Dintr-un vârf de plop
Se distra citind
Cuvântul "potop"
Pe dos, care tot potop era.

Se vede treaba
Că de potop
Nu putea scăpa
Nici în vârf de plop.

poezie de Mihail Mataringa (16 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord 26

În pod am văzut un înger
în înger am văzut o scară
pe scară un cireş
îşi culegea cireşul.
Apoi la vârful lui
la vârful lui
la vârful lui
o călimară
a scris în mine
cuvântul
povară...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâlceava jucăriilor

Nici nu aţipisem bine,
Când un mare tărăboi,
Mă aduse dintre vise
Pe tăramul de război!

Iepurica, ridicată, pe picioarele din spate
Se certa de zor cu Snoopy
Vrând neaparat dreptate

Eu mă jur, să-mi cadă blana
Astăzi era randul meu
Să-împart patul cu Diana!

- Iepurico, dar degeaba
Tu te-ai supărat pe mine,
Sunt un biet căţel de pluş,
Jucărie, ca şi tine!

Dacă ea m-a luat la piept?!
Ce puteam eu ca să fac?

[...] Citeşte tot

fabulă de George Lache (18 iunie 2010)
Adăugat de George Lache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă în agoră

iar o groază de minute
până când să vină somnul
tăinuit în vreun dom, nu-l
mai confund cu vreo virtute

ne-a furat criza din timp
a intrat molima-n bani
s-a umplut lumea de fani,
stresul face victime în olimp!

ne-am îmbolnăvit de-atâta vorbă
şi cantine populare,
fericit cine mai are
sufertaşul lui cu ciorbă!

un pahar de vin imploră
fiecare la o cină
însă cine e de vină
că e secetă-n agoră?

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica

Ce mult lucreaza taranii
Ce frumos gandesc filozofii

Ce satios e rodul unora
Ce dulce este cuvantul celorlalti

Totusi,
sa traiasca
taranii lucreaza pamantul,

sa traiasca
filozofii lucreaza taranii.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conservatorul nostru de muzică şi declamaţiune, şcoala care a dat atâţia iluştri artişti în aşa scurt timp, devine din ce în ce mai complet: i s-a înfiinţat, în fine, o clasă de harpă. Harpa sau harfa, după cum spune profesorul de istoria universală a muzicii al Conservatorului, este un instrument foarte vechi, de origină africană. Cuvântul harpă sau harfă vine de la harfonistă — artistă care cântă cu harfa.

începutul de la Muzica de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iesirea la lumina

si ce fac e doar simulacru de umbre
care rastalmacesc clipe sufocate
si nenascute; nu imi imaginez ce ar fi lumea fara de ele
ci doar eu fara de mine. si
adulmec un aer de rarefiata instanta.
e clipa un icon al firii?
o intamplare a ei...
entropicele sufletului urcand vertiginos
si nemilos
retele neurale si tot paienjenisul acesta incifrat de
sange si iubire
in crestetul mintii, cuvantul tau Doamne
iesind stramtorat la lumina

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocale

A negru, E alb, I roşu, U verde,
O cer-geneze cu efect întârziat:
A triunghi fatal, cine-l mai vede
Află unde dispare orice bărbat.

Golf de umbră, E, vinovat cord,
Lăncii de gheaţă, rege alb şi dur;
I roz, sânge scuipat de-un mort-
Mânie, de unde oare am să te fur?

U, ciclu, sfântă vibraţie marină,
Linişte a mieilor pierduţi în iarbă-
Ce alchimie frunte ţi-o imprimă?
Rămână O, tăcerea ce întreabă;

Cuvântul - fulger mă străbate
Cu stele, îngeri şi singurătate.

sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!