poezie

Poezie pe rol

Poezie nu spune
De cum e scrisă
E un semnal analog
Se implică şi traduce
Poezia sugerează
Cât mai sugestiv
Alteori enigmatic
Şi tot ea invocă
Expresii divine
Ea se poate explica
Ca spirit ce dă năvală
Poate fi un mag
De la răsărit
Sau de pretutindeni
Ea inspiră vise
Şi se autoinspiră
Evocă asocieri
De idei şi idealuri
Libertate ritmată
Autonomă pe rol.

poezie de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem la rece

.. să scrii poezie cam cum
ai umple ai umple cârnaţi
–
cu bruma de carne ce ţi-a fost dată
spre paşnică etalare (?!)
–
proteinele de consum din strigare
fac versul mai si(n)gur
–
ochii fac gura mai mare
(înghit şi oscioarele călătoare)
–
să scrii poezie... să scrii...
să gustaţi...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carmen, dulce poezie

Carmen, dulce poezie,
Cânt duios în armonie,
Înflorită orhidee
Dezbrăcată de clişee.
Pe ai lumii mari poeţi
Să te cânte îi înveţi.
Cu-ai tăi sâni roz, trandafiri,
Pictori pătimaşi inspiri.
Note în diverse game
Fac săli pline să te-aclame.
Pe îndrăgostiţii bravi,
Ţi-i faci pe vecie sclavi.
Drumeţilor ce te văd
Le laşi în inimi prăpăd;
Fiori şi-un tremur prelung,
Când te-admiră îndelung.
Fluturate plete-n vânt,
Îi lasă fără cuvânt.
Zâmbetul de-l afişai
Atingeau un colţ de Rai.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceai şi poezie

În seara asta-mi eşti o poezie
În faţa unei ceşti de ceai,
Zicându-ţi că aşa este să fie,
Să îmi fii muza, să îmi fii rai.

Frumoasă eşti, cu ochi mărgele,
Nu mă mai satur să-i privesc,
Eşti poezia mea, eşti toate cele
Câte aş vrea ca să iubesc.

poezie de Mihail Coandă (30 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena-Camelia

poezie dedicată fiicei mele

Eşti veşnic o floare de colţ
Lucire de lună, în negrele nopţi
Eşti basmul luminii ce-n vis
Nuntire de taină –
Ai descris.

Culoare de miere şi spic
Ambrozie, aur, argint
Minune, mister, melodie
Elena- etern poezie
Lumina iubită în cale
Iubirea, născută sub soare
Această fiică frumoasă.

acrostih de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea vie

acum eşti încă prea vie
trebuie să te machiezi cadaveric
scriu poezie după
poezie cu avânt stratosferic
acum eşti încă prea vie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, mamă!

O poezie cu toate cuvintele

Am urmărit-o îndeaproape din umbră
mişcările ei obsesive
ca şi cum ar gândi o orchestră
cu începutul şi cu sfârşitul concomitent
ca şi cum ar ţese o poezie cu toate cuvintele
iar prin mişcări de puzzle ar lua o formă
divinitatea o agasează însuşi fiul vorbeşte în dodii
demonii sunt nişte clarvăzători şi profeţi
de la ei vine şi poezia.

poezie de Dan Ciupureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă, sfântă poezie

Frumoasă, sfântă poezie,
Ce-ai fost unicu-mi Dumnezeu
Pe dulcea ta zădărnicie
Cât preţ a pus sufletul meu.

Cât îmi părea că sunt de mare
Că idol eu mi te-am ales,
Cu ce avânt şi adorare
Prinos adusu-ţi-am ades.

Adânca mea cucernicie
De mitul tău când s-a legat,
Pe dulcea ta zădărnicie,
Sufletu-mi jertfă ţi l-a dat.

poezie celebră de Veronica Micle din Convorbiri literare (1886)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de poezie

Dor îmi e de tine, poezie
Însetatul cum un strop de apă
Suferă de sete până crapă
Pielea de pe trupu-i arămie

Tot amân de astăzi pentru mâine
Bucuria revederii-n doi
Ce să fac: mi-au declarat război,
Lumea şi bucata mea de pâine?

Greu ca salahorii la galere
Zilnic într-un schimb sau poate două
Vipera mizeriilor ouă
Îmi încredinţează ca avere

Altă melodie, aceleaşi strune
Umple-mi-se cu pelin paharul
Că lăsm în urmă doar tiparul
Traiului numit deşertăciune

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Mereu m-am întrebat
de unde vine orgoliul ăsta
de a scrie poezie?
Din prea plin
sau din prea gol
sufletesc
se nasc cuvintele
care plăsmuiesc ritmuri
înţelesuri
sau nimicuri înşirate
pur şi simplu
metric
sau liber
după dorinţa creatorului
a bietului muritor
care-şi sfârşeşte chinurile
într-o poezie.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!