paine

Pâinea albă (poezie scrisă în anul 1947, în timpul guvernului Groza)

Pâine albă cu cartelă,
Jimblă cu obraz prăjit,
Sau simpatică franzelă,
Eu îţi zic: "Bine-ai venit".

După despărţirea dură
Te vedem din nou în piaţă,
Iarăş albă la făptură,
Iarăş rumenă la faţă.

Cu emoţii toată strada
Îţi admiră iar aspectul,
Pâine albă ca zăpada,
Te salut cu tot respectul.

Nu constat nici o schimbare
Ai aceleaşi forme pline,
Numai preţul e cam mare
Dar altminterea, eşti "bine"...

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu (1947)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirând tot mai mult din mine

Într-o zi vom rupe fâşâi, fâşâi
dintr-o pâine caldă
şi ne vom pierde prin târgul cu vechituri
ce spune lumea, nici nu-mi mai pasă
ţine-mi sufletul în palmă (am mâinile-ngheţate)
înveleşte-mă cu tine,
nu mă dor cât mă ard,
duminicile toate...
**
Într-o zi, de-ai să revii, să nu mă cerţi
că n-am trăit despre noi cu discreţie,
că deşi n-aveam ceas, ştiam când se trezesc păsările,
aşa am inventat (respirând tot mai mult din mine)
noi jocuri-de-umbre pe pereţi
***
Într-o zi, regăsindu-ne (vom dobândi cea mai sfântă avere)
până când aluatul de pâine v-a creşte
ne vom bea cafeaua din aceeaşi ceaşcă
(am inventa un dialect vorbitului în tăcere)

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Duminici (17 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noştri roşii

degeaba întindem braţele
din nimic în nimicul după asemănare suntem
şi nu ne mai împărţim
suntem dumnezeul căruia nu-i mai pasă
avem şi câini
suntem câini
o grămadă de lumi din care să facem filme
în care să ne sărutăm şi tot nu ne va ajunge
aşa că ne părăsim prin toate lunile pentru pâine
oricat de mult am ajunge să ne iubim sau să ne urâm
ne părăsim pentru pâine
s-o punem pe masa din bucătărie
unde mulţi dintre noi nu s-au ţinut niciodată în braţe
şi dacă au făcut-o
tot ce a rămas e tot ce rămâne după ce te apleci să ridici o monedă de 10 bani
pentru noroc se spune
şi se mai spune despre oameni
oameni
când nimic nu se mai întâmplă
şi câţi n-am fi fost noi?!

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Iubesc acel colţ de pâine
muiat în cerneală
ce-mi satură orice foame

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

orice femeie care se respectă,
ştii matale,
rămâne fără bani de pâine
ca sa-şi cumpere sandale.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul rău

Bunii se hrănesc cu pâine,
Sau trăiesc de azi pe mâine,
Omul rău rău rătăceşte,
Căci cu ură se hrăneşte.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (6 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adunăm din rouă stele-mbârligate

Fulgerele piaptănă pletele norilor,
În oglinda cerului cuvintele topesc
Rugăciunea pusă în pâine şi sare
Sub o cruce a hramului domnesc.

Prin cuib de faguri plouă cu petale
De miere cu seminţe-nmiresmate,
Ştiu s-ascult cum dăinuie misterul
Iubirilor ascunse în clipe minunate.

Migala întrebării curge în vad nou
Pe inflorescenţa florilor de toamnă,
Părul tău întinde visu-mi peste hău,
Oglinda rugăciunii cerurile răstoarnă.

Pe-un ram de filigran se înalţă-o casă,
Paratrăsnet pun cuvintele-mi toiag,
Pe brazdă curge sare şi pâine rumenită
Când dorurile toate ne zâmbesc în prag.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu ai vreo putere, trudind şi azi şi mâine,
S-agoniseşti vreodată amarnica ta pâine;
Niciun condei la baştini nu izbuti să scrie
Vreun chilipir cu care să scapi de sărăcie.

catren din O mie şi una de nopţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o cafenea

Urmăream în cafeneaua aceea cum un om îndoaie o felie de pâine –
parcă ar fi împăturit un certificat de naştere sau ar fi privit
fotografia iubitei moarte.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei

Vor glorii vanitoşii, avarii vor avere,
Iar cei în suferinţă un pic de mângâiere,
Curtenii cer favoruri şi pâine cerşetorii,
Eu vreau doar al tău zâmbet ce-mbată muritorii.

poezie de George Budoi din Poezii (1 martie 2013)
Adăugat de Georg Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!