Epigrame despre pacatos si sfant, pagina 8

O viaţă-ntreagă a umblat pe jos,
A fost corect şi bun precum un sfânt
Dar adevărul este dureros
Că şi-n amor e, totuşi, la pământ.

Ţi-e trupul gingaş, templu sfânt,
În el domneşte primăvara
Şi totul pare ca un cânt...
Din el lipseşte doar... fecioara.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu crezi în legile divine,
Nici în legenda cu Iisus,
Şi totuşi văd că-ţi merge bine...
- Păi, am şi eu un "sfânt", pe sus!

Cu nemţi am câştigat războaie,
Şi nu ne-au cerut nici-un sfanţ,
La politica de "zoaie"
Mai ne trebue... un neamţ.

slugarnic: Este omul de ispravă,
Sfânt, din cap până-n călcâie.
Când dă ochi cu cei din slavă,
Şade smirnă şi-i tămâie!

Cel Sfânt ne-a dat al mării val,
Pădurile, înalţii munţi
Şi-un brav poet naţional
Cu opera înaltei frunţi.

A zburat Dracula-n vânt
Acuzând un bun temei:
Nu c-aş fi cumva un sfânt...
Ci-s nebun după mujdei

Chiar de-aleşii n-au cultură
Eminescu este sfânt:
Cum veniră se făcură
Toţi cu apă şi pământ.

Oglinda vieţii orişicui,
Ce i-o aşezi la căpătâi,
Ca să-şi privescă chipul sfânt,
La câţiva metri sub pământ.

După ce-i făcură, popii,
Legătura cu cel sfânt,
S-a văzut în fundul gropii
Şi-a strigat din nou: pământ!

<< < Pagina 8 >

pacatos si sfant