Serioase/triste despre o tara ca un strugure, pagina 8
Exodul moldovenilor (BBC: Moldova - țara a cărei populație descrește cel mai rapid din lume)
... Vezi moldovenii cum se duc
Pe drumuri care parcă curg
Pe drumuri care n-au întors
Pierdute-n albăstrii de bolți
Vezi moldovenii fug și fug
De foame, sărăcii și jug
De comuniști și procurori
De bruma care cade-n zori
Nefericitul meu popor
Nu mai încape-n țara lor
De vânzători de Dumnezeu
Adăugat la rest mereu
De secole asemeni chin
N-a fost mai mârșav și mai fin
În țara doinelor de dor
Ca musca moldovenii mor...
poezie de Iurie Osoianu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Am vândut limba română
În anul nostru centenar
Ne-am vândut limba la maghiari
Și va veni o vreme-n sate
Să învățăm maghiara frate.
În satul nostru românesc,
Mă simt străin și fără rost,
Mă plimb prin țara românească,
Harghita, Covasna să-nflorească.
Dar când văd fețele mirate,
Să am un translator... se poate...
Ca eu român în țara mea
Să nu pot cere o cafea...
Nu vreau să-nvăț limba maghiară...
Doamne mă simt străin în țară...
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scut și armă
Domnul sfânt să ne iubească,
Și-al său Duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste țara Româneasca
Și-al românilor popor!
Noi prin vremi ce ne-ncercară
Altă armă n-am avut
Numai dragostea de țară
Ce strămoșii ne-o lăsară,
Și pe Sfântul Domn de scut.
Dar ne-a fost destul atâta!
Fruntea sus, voi frați ai mei!
Astfel Cerul hotărât-a
Să se nalțe amărâta
Țară, prin puterea ei!
Mai fățiș, mai fără veste
Ne-ați lovit, dușmani de voi!
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însuși numele "Basarabia" țipă sub condeiele rusești. Căci Basarabia nu însemnează decât țara Basarabilor, precum Rusia înseamnă țara rușilor, România țara românilor. Pe la 1370 Mircea I Basarab, care se intitula Despota Dibridicii, adică despotul Dobrogei, Domn al Silistrei și al țărilor tătărești, întinsese marginile domniei sale până la Nistru de-a lungul țărmului Mării Negre, cucerind aceste locuri de la tătari. Pentru capătul veacului al patrusprezecelea stăpânirea Valahiei asupra acestor locuri e necontestabilă.
Mihai Eminescu în ziarul Timpul (1 martie 1878)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi, Țară...
... Vezi, Țară,
Tinerii cum jură
Că s-au născut și sunt români
Cu dragoste și nu cu ură
Cum lătra haite-ntregi de câini
Aude oare doamna Merkel
Medvedo-putii și Kuzmin
La Chișinău scandează gloate -
Suntem și vom muri români!!!
Aude oare Bucureștiul
Și arsul nostru parlament,
La ambasadă tineretul
Cum jură Marii Românii,
Solemn?!!!
Îți mulțămesc, Mărite Doamne,
Că mi-ai dat zile să trăiesc
S-ajung s-aud cum mii de oameni
Scandează:
Țară!!!
Te Iubesc!!!!
poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Când văd că aici se face ceva pentru țara mea, eu nu știu ce e oboseala. Viața mea toată mi-am pus-o fără preget în serviciul artei, iar arta mea e pusă la dispoziția lumii întregi. Lumea însă trebuie să cunoască țara mea așa cum e. Peste tot unde mă duc, eu nu uit că aceasta e prima mea datorie.
George Enescu în George Enescu. Interviuri acordate presei românești, vol. 2
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un ostaș român închis peste Dunăre
Porumbiță întristată!
Eu ca tine sunt străin,
Și-ntr-o țară depărtată
Tu cânți tristă, eu suspin!
Însă tu ai aripioare,
Poți te-ntoarce când vei vrea;
Iar eu plâng în închisoare
După dulcea țara mea!
Tu ai poate-o sorioară
Ce te cheamă ne-ncetat;
Iar eu am o drăgușoară
Ce în lacrimi am lăsat.
Însă tu ai aripioare,
Poți te-ntoarce când vei vrea,
Iar eu gem în închisoare
După mândrulița mea!
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Cartea - Legende Istorice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să curgă limpezi izvoare
Noi, cei cu unirea în cuget
mai avem un singur dor:
"Să nu se risipească țara",
"să nu piară-acest popor".
Să dăm iar mână cu mână,
să păstrăm glia română.
Să nu lăsăm hidra păgână
să vină peste noi stăpână.
Uniți în cuget și simțiri
peste Carpați vom dăinui.
Voi, cei plecați printre străini,
reveniți la rădăcini!
Să apărăm țara străbună,
să curgă Dunărea bătrână.
Țara să fie curată
de bunul Dumnezeu lăsată.
Scurgă limpezi izvoare
aici, în România Mare.
poezie de Dumitru Delcă (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Un român plecat afară
Rămân român plecat afară!
Cum să mă întorc în țară,
Unde omul e lăsat să moară?
Omul e considerat o fiară,
Iar porcul, mare comoară.
Guvernul din România are
Grijă pentru zburătoare,
În timp ce românul moare.
El clădește bunăstare
Să crescă porcul mai mare.
Afară, țara noastră-i de ocară.
Cum să mă întorc în țară?
Nu domnilor, nu mă întorc!
Eu sunt OM, eu nu sunt porc!
poezie de Dumitru Delcă (9 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scut și armă
Domnul Sfânt să ne iubească,
Și-al său duh ocrotitor
Plin de pace să plutească
Peste Țara Românească
Și-al românilor popor!
Noi, prin vremi ce ne-ncercară
Altă armă n-am avut
Numai dragostea de țară
Ce strămoșii ne-o lăsară
Și pe Sfântul Domn de scut.
Dar ne-a fost destul atâta!
Fruntea sus, voi, frați ai mei!
Astfel cerul hotărât-a
Să se-nalțe amărâta
Țară, prin puterea ei!
Mai fățiș, mai fără veste,
Ne-ați lovit, dușmani de voi!
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!