Poezii despre nu sunt capabil, pagina 8
Sunt versul
eu sunt versul, poezia
care trece pe alei
uneori sunt frenezia
cu miros de flori de tei
sunt fir de melancolie
care plânge pe cărări
alteori o fantezie
cerșind nopțile de ieri
sunt un gând, poate grăunte
din eternul univers
metaforă în cuvinte...
eu sunt doar atât: un vers
poezie de Liliana Ghiță Boian din Arome dintr-o lume uitată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sunt oameni care, deși te însoțesc, nu înseamnă că îți sunt alături.
Sunt oameni care, deși îți sunt alături, nu înseamnă că sunteți împreună.
Sunt oameni care, deși te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deși te ascultă, nu te înțeleg și nu le pasă.
Sunt oameni care, deși te privesc nu te văd. Sunt oameni care deși de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deși îți sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deși te mângâie și te îmbrățișează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deși te însoțesc pe drumul tău și îți fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...
poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii. Referitor la nu sunt capabil, Iulia Mirancea [din public] a spus:Sunt oameni cărora le-ai fost alături la bine și la greu (mai mult la greu, din păcate), pentru care existența [...] | Citește tot comentariul
Cartea "Fluturi" de Irina Binder este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Întoarcerea
Munții răpitori se înfig
în cerul verde cenușiu, vânătorii blânzi
cară acasă vulpea. Pasărea neagră
se rotește deasupra orașului alb.
Bătrânii se încălzesc lângă foc,
pe cei tineri îi încintă gheața. Hokey-ul
concurează cu dragostea, biserica
doarme sub plapuma iernii.
Pieter Bruegel stă lângă mine
- cu vîrful pensulei- (ca un cioc de pasăre)
arată spre fortăreața mistică - mănăstirea -
înconjurată de stânci, troiene de zăpadă,
indiferența oamenilor, entuziasmul duhurilor.
În turn, la fereastră, aplecat deasupra Bibliei
stă un călugăr. Este tânăr, capabil,
îndrăgostit. Îi invidiază pe vânători,
pe pictori, pe patinatori. Vrea să se întoarcă
la viață - scrie "Întoarcerea".
poezie de Wojciech Wiercioch, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința
De ce nu sunt dumbrava, ce seara pe răcoare
De braț cu un prieten ți-e drag a vizita?
De ce nu sunt o roză, de ce nu sunt o floare
C-atunci gândesc, o, dragă, că tu nu m-ai uita!
De ce nu sunt zefirul ce sânu-ți răcorește,
De ce nu sunt parfumul ce pui pe haina ta!
De ce nu sunt eu valsul ce șoapta îți lesnește,
C-atunci aș crede lesne că tu nu m-ai uita!
De ce nu sunt sticluța cu apa înflorată
Ce-n toată dimineața îți spală fața ta,
De ce nu sunt oglinda frumoasă ce te-arată,
C-atunci aș fi mai sigur că tu nu m-ai uita!
De ce nu sunt eu luxul ce sufletu-ți iubește,
De ce nu sunt podoaba ce pui pe fruntea ta!
De ce nu sunt eu slava ce inima-ți dorește,
C-atunci aș fi prea sigur că tu nu m-ai uita!
[...] Citește tot
poezie clasică de C.A. Rosetti
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt nebun
Eu sunt nebun...
Ci ei sunt și deștepți, și tineri
Cândva am fost că ei și eu
Maximalist
Am fost, ci voi să le mai spun
Că n-am știut până mai ieri -
O zi de vineri -
Că sunt tâmpit
Că sunt bolnav
Că sunt idealist
Că sunt nebun
Că sunt un nimeni...
Și sunt nebun căci eu discut
Cu ei în termenii moderni
Și sar mereu
Cu spusa mea neangajată...
Și sunt tâmpit
Pentru că versul meu
Nu cere de la nimeni nici o plată...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perturbabil
E previzibil 'n tot ce face
Și din drum drept, îl faci o curbă!
Introvertit îl poți desface...
Nelimitat, tot îl perturbă!
Sau poate că nu-i previzibil,
Căci stabilit definitiv
Se schimbă; orice perceptibil
L-influențând fără motiv!
Fragil, nu-i fizic, entitate,
E doar moralul său labil
Ce nu-l are de-ntâietate...
Se lasă dus ca un copil!
E contrafort la hotărâre,
Nu știe sigur da sau nu;
Din fastuos e-o amărâre,
Uitând la început ce vru!?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt prinț, nu sunt nici rege,
Nu sunt prost, dar nu pot merge.
Însă de sunt iubitul tău,
Nu poate fi așa de rău...
catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt...
prelungirea degetelor tale
Sunt ochii
care veghează infinitul din tine
Sunt cuvântul nespus
și gestul abia
îndrăznind să se ridice
spre albastru...
Sunt prelungirea
sângelui tău
care curge
doar
prin
mine...
Sunt pleoapa
care îți închide
universul...
[...] Citește tot
poezie de Lelia Mossora (11 noiembrie 2004)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însingurare
Sunt tot amurgul înserarii
Sunt patima ascunsa-n flori
Sunt strigat mut al disperarii
In drumul scurt al vietii-n doi
Sunt eu aici cu mine insami
Sunt trupul gandului pribeag
Ce-a obosit sperand in vise
Îngenuncheate intr-un prag
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sexul frumos?!
Deși eu sunt un om întreg,
Pe barba mea de înțeleg!
Nu sunt deloc malițios,
Dar sunt extrem de curios;
Nu sunt din fire misogin,
Dar chiar nu pot să mă abțin
Să nu vă-ntreb, în zeflemea:
De ce îi spuneți voi așa?
Destule sunt, cum știm, urâte,
Iar unele-s de-a dreptul... slute.
pamflet de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (1 aprilie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!