Poezii despre noiembrie, pagina 8
Suflet chinuit
Greutate mai mare decât astă
Corsetul sufletului nu există
Lăsa ți mintea dezghețată
Inima mai liberă dezlegată
Lăsa corpul lejer să alerge
Lăsa sufletul ușor să plece
Nu l ține strâns încorsetat
Într o piatră rece transformat
Aruncă piatra din suflet tău
Să nu lovești cumva că i rău
Te poate bate Dumnezeu
Arunc o mișcă te din loc
Nu mai sta ușurează ți viața
O viață ai este a ta ușoară
Sau viața de i grea e tot a ta!
*Vivian Ryan 10 noiembrie*
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ASTEPTARE
Căutând prin vechile emoții
Nu mai regăsesc primul sărut,
Mă întrebi care sunt sorții
Prin care noi ne-am cunoscut.
Acum nici nu pot să plâng
Lacrimi n-am, am ochii triști,
De durere pumnii strâng
Și mă-ntreb de mai exiști.
Astfel zilele se scurg încet
Cu mersul lor înspre final,
Iubito eu te mai aștept
Până la sfârșitul meu fatal.
Dacă auzi că nu mai exist
Nu veni să vezi un trup inert,
Chiar dacă-ți va fi chipul trist
Am murit cu tine-n piept.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
MEREU
Azi, de am în suflet vreo îndoială,
Mâine sunt sigur se va ameliora,
Chipul tău în timp se va definitiva
Așa cum ești severă, totuși amicală.
Mâine te voi vedea în ziua estivală,
Prin spații mai mult te vei contura,
Călătoria prin univers va mai dura
Admirând la tine aceeași îndrăzneală.
Peste un an, zece sau o sută,
Peste milenii, sau chiar peste ere,
Problema ta va fi tot mai acută.
Căci dragostea mai multe jertfe cere
Fie că mintea nu mă prea ascultă
Nu-mi definitiva tu vreo plăcere.
20 noiembrie 1965
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna Danielei
Frunze omagiale mi se lipesc de pantofi,
Pe bulevardul muiat și posomorât.
Tramvaiul huruie a dezolare,
Cerul suspină șoptit peste a mea pălărie.
Prinsă-n cântecul de leagăn al vântului eram,
La birt, doi văduvi vin fiert beau.
Felinarele, printre teii goi, stins luminau,
În toamnă, un bătrân și-o bătrână se plimbau.
Ploua, peste amurgurile lui Noiembrie ploua,
Se-nnopta, peste casele muritoare se-nnopta.
O șoaptă echivocă a sufletului mă necăjea,
Să-mi fie viața o lirică toamnă aș vrea...
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri (iulie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele sumbre
nu-i nimic, nu-mi răspunzi
mi-este bine și așa
două tăceri
ca două tăișuri
infinite
nu-i nimic mi-e bine oricum
și ție îți este
poate aceeași nostalgie ucisă
în surdină
se mai aud și acum
ecouri de gând
de la tine spre mine
nemărginite pe aripi
ca de la nord la sud
păsări fără țintă
căzând odată cu ploaia
peste morminte de fluturi
peste noi în neștire
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Deapănă văzduhul cețurile dese
În somnolența amorțirii policrome;
Vecernii cu struguri stafidiți pe mese
Cădelnițează-n lume tămâie de noiembre.
Și parcă o simfonie pătrunde confuză
În spirit enigmatic de brumar;
Discret - printre ramuri - mai cade o frunză
Precum fila vieții din calendar.
Fantasmele unei nunți de odinioară
Cu floarea miresii la guler de vânt,
Colindă pe brumă descântând de seară
Fruntea cerului, nouri picurând.
O tulburătoare nostalgie se închină
La icoana toamnei; simultan,
Rugându-se ca peste lume să revină
Parfum de gutui, așezate-n geam.
poezie de Cristian Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
50 mm
Într-o zi de noiembrie
Ți-am schimbat tuburile de sticlă
Cu un obiectiv fix de 50 mm
Să vezi cum văd eu lumea
O hârtie mototolită în mâinile unei fetițe
Prietenele tale au slăbit - s-au așezat în poala de lut
Din fața casei așteptându-l
Domnul Iepure a salivat - râul a devenit un vas limfatic
Totuși iubirea a rămas îngropată în spatele casei
Și nu a călcat nimeni pe acolo
Când plouă pământul e lacom așa cum erau mâinile tale
Totul molatic - mă acoperă precum o placentă obositoare
Nu cred în nimic decât în pământul ușor de convins din spatele casei.
poezie de Ionuț Nicușor Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În alb
Vin timpuri grele pentru cei sărmani.
Va ninge și nu-și vor găsi o casă,
Punîndu-și lacrima pe-un fel de masă
Făcută din carton și bolovani.
Vor îngheța de frig ca niște cîini
Fără de-ncălțăminte pentru iarnă.
Plîns mut din ochii lor o să se cearnă
Și țurțurii le-or atîrna de mîini.
Dac-aș putea... O, dacă aș putea
I-aș lua în brațe pe acei ce cad
Și lin i-aș duce-n mine, unde-i cald,
Unde le-o face focul mama mea.
Ea, cu mahramă și cu nimb ceresc,
Să le dea ceai și pîine cu iertare.
Să fie-n toți doar sfîntă împăcare
Și eu, în alb, privindu-i, să-nfloresc!
[...] Citește tot
poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2017 (15 noiembrie 2017)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept când vine toamna
Te-aștept când vine toamna și plouă a potopire,
În anotimpul veșted, barbar, diluvian,
Când plouă a neființă, când plouă a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,
Te-aștept când vine toamna și plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile lumii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărțiri!
Te-aștept când vine toamna și plouă a despărțire,
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aștept pe un munte toamna, în noiembrie, târziu...
poezie de Marian Florentin Ursu (9 august 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!
ZIUA MINUNATA
A fost ziua minunată
A întâlnirii noastre,
Erai foarte încântată
Pluteam amândoi prin astre.
Priveam la tine încântat
Și totodată cu aminte,
Te-am cuprins și sărutat
Am rămas în contemplare.
Eram singuri pe Pământ
În jurul nostru un pustiu,
Plecasem pe tărâmul sfânt
Ne-am trezit într-un târziu.
Am revenit la realitate
Cu gândul la altă amintire,
Care era foarte departe
Care ne-a dus la fericire.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!