Poezii despre nevoie, pagina 8
Dă la timpul potrivit
Celui ce nevoie are,
Făr' să ai altă așteptare
Decât să-l vezi fericit!
catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp sau poezii despre fericire
Începuturi
Clopotul vestește, nu-i zi de sărbătoare,
Sufletul meu acum se-nalță-n zare;
Îngerii de brațe mă duc, acolo să mă țină,
În lacrimi covârșitoare ai mei plâng și suspină.
V-am îmbrăcat în răni și neputința
Dumerind că vă va fi dor de a mea ființă.
Cu cicatrici pe trup, cu vene sângerând,
Eu mă înalț la cer... gândind, imaginând...
Că într-o altă viață a greului popor
Nu va mai fi nevoie ca eu să mă omor,
Nu va mai fi nevoie ca tu să faci mult rău,
Fiindcă-ți vei da seama că e poporul tău.
O viață am și o reneg! O fac doar pentru tine,
Că ție nici nu-ți pasă, nu te gândești la mine.
[...] Citește tot
poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sărbători
- poezii despre suflet
- poezii despre reîncarnare
- poezii despre plâns
- poezii despre dor
Unde ești acum
unde ești acum când am nevoie de tine
și cerul s-a prăvălit peste mine ca un opac tavan
când florile-au murit
căci ochii mei scurși de lumină
n-au mai zărit petalele-n culoare
când păsările aripi n-au ca să mai zboare
și în abisuri cad
unde ești acum când coșmarul mă bântuie
și ceasul orele îngheață pe un ruginit cadran
în noaptea venită parcă din iad
de ce nimeni nu m-aude
când inima mi-e plină de un gol nemăsurat
unde ești când am nevoie de tine
si te strig neîncetat... neîncetat...
chiar de-mi sunt rugile surde
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ore
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
Începuturi
Clopotul vestește, nu-i zi de sărbătoare,
Sufletul meu acum se-nalță-n zare;
Îngerii de brațe mă duc, acolo să mă țină,
În lacrimi covârșitoare ai mei plâng și suspină.
V-am îmbrăcat în răni și neputință
Știind că vă va fi dor de a mea ființă.
Cu cicatrici pe trup, cu vene sângerând,
Eu mă înalț la cer... gândind, imaginând...
Că într-o altă viață a greului popor
Nu va mai fi nevoie ca eu să mă omor,
Nu v-a mai fi nevoie ca tu să faci mult rău,
Fiindcă-ți vei da seama că e poporul tău.
O viață am și o reneg! O fac doar pentru tine,
Dar ție nici nu-ți pasă, nu te gândești la mine.
Am numit-o "ÎNCEPUTURI" ca tu să înțelegi
Că viața fără mine ești liber s-o petreci.
poezie de Maria Doltu (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Doltu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De voi pleca
De voi pleca, să nu fii tristă,
Mă vei uita ușor, ușor,
Nu ai nevoie de batistă,
În suflet... n-am să-ți rămân dor.
De voi pleca... îți las păcatul
Și nemplinirile... arunc,
Răstoarnă tu, de vise, patul
Și scaldă gânduri în adânc.
De voi pleca, fii fericită
Iadul m-așteaptă și mă duc,
Nu vreau iubire ne-mplinită,
Nu vreau să fiu, un eunuc.
De voi pleca, voi vinde vise,
La pret redus de bună seamă
O poartă voi lăsa deschisă
Și nu voi cere, deloc, vamă.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță din Cioburi de vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre vamă, poezii despre tristețe, poezii despre iubire, poezii despre iad, poezii despre gânduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Am deschis și închis uși
Am o întrebare mereu nepusă:
de ce nimeni nu m-a iertat pentru ce n-am făcut
și nici nu m-a lăudat pentru reușită?
M-am descurcat singur peste tot printre străini,
unii au fost apropiați și adevărați susținători
niște mentori păstrați în amintire
la care mi-am așezat sufletul în palmă,
la fiecare deschizătură de poartă-n orizont.
Alții m-au înconjurat cu invidie ascunsă:
îmi ofereau totul când n-aveam nevoie,
dar nu-mi ofereau nimic când îmi ardea buza,
îmi venea să-mi strig uneori disperarea
într-un conclav de surzi, indiferenți
ce postau pe față un surâs batjocoritor.
Am deschis și închis uși fără să scârțâie
mi-am umplut cu rezerve fântânile
și le-am smolit când a fost nevoie,
să găsesc vâna de izvor limpede și adevărată.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre vânătoare, poezii despre laudă, poezii despre invidie, poezii despre indiferență, poezii despre iertare sau poezii despre cuvinte
Acord 32
Ca să scrii o poezie
e nevoie de o pâine
un porumbel călător
și de un cuvânt de care să-ți fie dor...
poezie de Alin Gheorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre porumbei sau poezii despre poezie
Acord 35
E nevoie doar de o margine de pasăre
și de un vârf de aer cu gămălie
să te coși de descoasere
și de propria ta colivie.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aer
Sfârșit de anotimp
Sfârșit de anotimp, de an, de iubiri eterne
uitate prin ceruri de Rai...
intrasem adânc cu deratizarea în sufletul clipei,
am omorât tot de la ploșnițe la fluturi
chiar și inocentele larve, omide și pupe.
am răscolit cu o răutate de care nu mă credeam în stare
fiecare colțișor, fiecare celulă,
semănând pustiul, moartea, liniștea.
Uitasem de-o cutumă a naturii
prin care fluturii, aceste banale efemeride,
sunt regalul din metamorfoza vieții
în acea unică sublimă zi.
Și am învățat dureros un singur lucru,
ce-i drept, important:
natura și umanitatea funcționează după aceleași cutume
având totuși nevoie de sângele visului albastru
așa cum florile au nevoie de fluturi.
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură, poezii despre fluturi, poezii despre învățătură, poezii despre uitare, poezii despre sânge sau poezii despre sfârșit
La început a fost punctul
la început a fost punctul
și în jurul lui miriade de virgule fecundându-l
astfel s-a format o stea
prima literă a universului: Alfa
a crescut mare devenind Omega
a explodat dând naștere celorlalte
litere din alfabet
literele s-au iubit din nevoie de cuvinte
cuvintele la rândul lor simțeau că lipsește ceva
și au stabilit reguli sub formă de propoziții
îmbinate în fraze
anii treceau
frazele erau din ce în ce mai lungi
și mai greu de citit
până într-o zi când cuvintele
au îmbătrânit și au devenit mai înțelepte
au spus că vorba multă le aduce sărăcia
și au inventat poezia
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre versuri, poezii despre sărăcie sau poezii despre negru