Epigrame despre natura mihai eminescu, pagina 8

Poetul dus în infinit,
Văzându-i, ar fi spus,
N-au fost pe când nu s-au zărit,
Azi îi vedem şi nu-s!...

Fiind în serviciu, cu maşina,
Crezând că este vinovat
De plagiat, bătu-l-ar vina,
Pe Eminescu l-am... pupat.

Vând loc "culcat" (intra)terestru:
Bellu – ‘'cartier'' liniştit, celebru,
Cu vedere largă către Eminescu...
Eventual, îi cedez carul funebru.

Nu-i nevoie-a fi canonizat,
Căci el singur şi l-a câştigat
Dreptul sacru de-a rămâne
Sfânt al dragii Limbi Române!

madrigal de Mircea Micle (10 februarie 2010)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lânga doi luceferi
În bronz eternizaţi,
Trec Adrian şi Barbu,
Doi efemeri bronzaţi!

Pe la Sibiu, poetu-exclamă:
-"Vezi rândunelele se duc",
Dar la Constanţa-n epigramă,
Rămâne permanent un C. U. C.

epigramă de Sorin Beiu din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă gândesc că Eminescu
A fost cândva Eminovici,
Întreb acum pe Morcovescu:
"Descinzi, cumva, din Morcovici?"

Pe lângă damele cu soţi,
Am dus plăcută viaţă
Şi m-au văzut vecinii toţi,
Mereu... schimbat la faţă!

În munţi, în tabăra de mate'
Înveţi atâta, cât se poate,
Dar la sfârşit ei s-au ales cu
Un dor nespus... de Eminescu.

Ne ierţi tu, stirpe de codrean,
Scăldat în legendarul lac;
Acum te vom cinsti un an,
Dar te vom venera în veac.

<< < Pagina 8 >

natura mihai eminescu