moarte bunicului

Bunicul şi nepoata la pescuit....

Mie şi bunicului ne place să pescuim.
Avem undiţe cu fir, cu plumb, cu plută şi cârlig.
Suntem doar noi în dimineaţa proaspătă
sub sălciile verzi, pe dig.
Bunicul mi-arată unde să-arunc firul
şi cum să pun momeala.
Toate le face liniştit şi împăcat.
Îmi vorbeşte, sub cerul ca sineala,
despre lume şi-mi înşiră poveşti vechi
despre pescari şi despre ape mari,
despre cum s-a petrecut prin viaţă,
zâmbind, cu ochii lui blânzi şi clari.
La asfinţit, când soarele-n apă se-afundă
să se culce, plecăm spre casă
cu găleţile pline de-amintiri
şi, uneori, cu câţiva peşti în plasă.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu erai frumoasă foarte

tu erai frumoasă foarte,
numai doruri, numai şoapte,
eu eram bolnav de moarte,
de tine nu aveam parte
şi mi te zaream departe
ca o necitită carte,
ca amfora fără toarte
şi ca-ntregul fără parte.

cine-a zis că ne desparte?
şi cine ne pune parte?
suflet dureros de dulce
cu zăbrelele năluce,
nimeni nu ne mai desparte
decât moartea dupa moarte.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte

Nu există speranţă, nici frică
În animalul care moare;
Omul sfârşeşte, la o adică,
Într-o nădejde temătoare.
El a murit de mii de ori
Şi pururi a renăscut din propriul praf;
Unui om bărbăţia-i măsori
Când înfruntând tâlhari setoşi de sânge, jaf,
Nu ia în seama viaţa-i trecătoare,
Nu se gândeşte la ziua de mâine şi nici la ţintirim;
El se-îndreptă spre moarte ca albinele spre-o floare –
Omul a inventat moartea, aşa cum azi o ştim.

poezie celebră de William Butler Yeats din Scară în Spirale (1933), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funeraliile insectelor mele (9)

Copil fiind
aveam un cimitir
sub un trandafir
unde îngropam insectele
şi păsările moarte.
Îngropam insectele
în folie subţire de aluminiu şi în cutii de chibrituri.
Îngropam păsările
în petice de cârpă roşie.
Totul era foarte trist
şi eu plângeam
în vreme ce săpam în ţărână
cu o lingură
micuţele lor morminte.
Baudelaire venea şi
mă asista
la funeralii,
spunând rugăciuni scurte,
de mărimea
păsărelelor moarte.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Direct în cer

Cu toată lumea mă împac
şi mă-nţeleg nespus de bine
cu oameni buni, cu oameni răi,
dar nu mă-mpac, moarte, cu tine.

Ne facem casă, avem copii,
să-i dăm la şcoli ne străduim
şi, dintrodată, fără veste,
a trecut timpul şi... murim

Aştept venirea lui Iisus,
căci nu vreau, moarte, ca să pier
si n-o să mai trec pe la tine
mă duc cu El direct în cer.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împunsătura de moarte

E toamnă, ploaie, frig şi cea,
Borcane pline cu dulcea,
Precum şi putina cu var,
În beci, sunt sigure că iar
Care se-apropie pe-afa,
N-are, de-acum, ce să le fa.

E toamnă, ploaie, frig şi cea,
La oameni nu-i ca la dulcea
Sau ca la putina cu var:
Se tem de moarte şi de iar
Ce vin croite să-i împun,
Pe-afară şi pe dinăun.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea a deschis o rană de moarte

Dragostea a deschis o rană de moarte.
În agonie,-am împins cuţitul până-n prăsele
Pentru a o face mai adâncă. Te rog, am implorat,
Lasă moarte să vină-n pragul case mele.

Sălbatică, bolnavă, ruptă de lume,
Am numărat, am numărat cum facem toţi,
Toate felurile-n care-am fost vătămată de iubire.
O viaţă, m-am gândit – şi o mie de morţi.

Lovituri după lovituri, inima mea
Nu-a putut supravieţui atâtor încercări.
Atunci – cum aş putea explica?

Mi-am revenit. După meditaţii şi lungi tăceri,
M-am întrebat, de ce sufăr? A mai avut
Vreo iubită oare asemenea plăceri?

poezie de Maica Juana Inés de la Cruz, 1651-1695, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindit

Oglindit şi oglinditor
în acelaşi timp
simt - cum
prin goluri concentrice
mă înalţ - din adînc
în-mai-adînc

... sau atunci
totul - nu va fi
decît un gol - unde eu
voi deveni
mai-golul

... unde
golirea de sine
în multiplu şi infinit
va fi - poate
ultimul act

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bunici

îngerul şi-a oprit strigarea
dobaşul tulbură seninătatea din boltă
bunica zâmbeşte în prag învârtind fusul timpului
mă strânge la piept topind o lacrimă în defileul unui rid
îi fi flamand, Gabrel
niciodată Gabriel
no hai şi spune-ne ce mai faci
aşa-i că amu şez mai mult
tu, adă jinarsu şi taie mămăliga
c-o venit copchilu nost' să ne vadă
îi strigă bunicului
şi cuvintele curg

ca o cută nouă pe obraz mă duce vântul plecării

gandurile
peretii ce-i inchid
cu ochii mijiţi şi mâna streaşină

ei sunt biserica-n care

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordinea

Ordinea e aşa:
Naştere, viaţă, moarte
şi atunci eşti un om
moarte, naştere, viaţă
şi atunci e Hristos
pasăre, zâmbet, lacrimă
şi atunci eşti poet
floare, ploaie, obraz
şi eşti îndrăgostit
sabie, mamă, frunză uscată
şi atunci eşti soldat
cade soarele în mare...
si te-a udat
şi tot aşa...
cine le mai ştie?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!