Epigrame despre minciuna are picioare scurte, pagina 8

În pledoarii concise, scurte,
Atât succes obţii la Curte
Încât clientul – transportat -
De onorariu a uitat.

De când s-a cocoţat la Curte,
Nici cu prăjina nu-l ajungi!
Are picioarele cam scurte,
Dar îi sunt mâinile prea lungi.

Unde scurte, băi, nămol,
Se tratează-aicea totul,
Adevărul vi-l spun gol;
Primul întărit e cotul.

E frig şi zilele-s mai scurte,
Iar norii gri încet se cern,
S-au aciuat dulăii-n curte
Şi maidanezii... la Guvern.

Dosare grele cad tot mai şocant,
Că dovezile sunt vagi şi "scurte",
Ne spun cu emfază şi arogant
Politicienii de la Curte!

Unul, as în vorbe scurte,
Dându-şi inima în gaj,
Ar dori să-i facă curte,
Însă dânsa vrea... garaj!

La vârsta când nu au mulţi ani,
Cu fuste scurte, răscroite,
De moşul încărcat de bani
Ar vrea să fie... păcălite!

Consumând doar ceai de tei,
Când privesc la scurte poale,
Găsesc vorbă cu temei;
Teiu-i de esenţă moale.

Cartea "Intre epigrame si epitafuri" de Aurelian Ghelase este disponibilă pentru comandă online la 30.00 lei.

Chiar de-i scundă, ştirbă, grasă
Şi picioarele i-s scurte,
Ţi se pare mai frumoasă,
Când îi vezi cireşu-n curte!

S-au dezbrăcat copacii-n curte,
Mai fierbe tulburelu-n crame,
Iar zilele devin mai scurte
Şi fetele prin case... mame.

<< < Pagina 8 >

minciuna are picioare scurte