Serioase/triste despre miez, pagina 8
Am suferit tăcerea
Am revenit pe planetă născut dintr-o moarte
A unui despotic rege bătrân,
Cu mâini desperecheate de-atâtea despărțiri
Cu o coroană ruptă și-nfiptă între tâmple
Cu picuri grei de sânge scurgându-mi pe obraz.
Nu vreau s-adulmec noaptea trăirilor trecute
Nici vreau să duc abisul gândirilor ce-au fost
Pe culmea voastră sfântă de-atâta inocență,
Vreau doar să stau la umbra cuvintelor nescrise.
Am suferit tăcerea luminii-n miez de noapte
Am călărit pe caii ce mi i-ați dat odată
Pe caii care însă nu i-ați hrănit de-atunci
Iar eu n-aveam nici apă și nici n-aveam ovăz.
poezie de Christian W. Schenk din Răstignirea ultimului cuvânt (mai 1994)
Adăugat de Constantin Dorin Stancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre planete
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
Prinos
Prințul norilor, tatăl florilor,
Adonai
a vizitat la miez de noapte albastrul pământ.
O, cum ondulau brațele margheritelor
și câmpia.
Adonai s-a oprit la cocioaba urzicilor și trufașul munte a încremenit.
Jivinele cu botul pe labe au articulat câteva silabe.
Vântul ca un sclav își rupea degetele
ca ele să nu mai treacă prin lira copacilor,
doar ulciorul șchiop aduse apă,
și au mai venit un codru de pâine, un drob de sare
și o ceapă.
Adonai mulțumind lucrurilor umile
s-a urcat la cer, peste fire.
Cocioaba urzicilor era un trandafiriu rai
și ulciorul și pâinea și sarea și ceapa cântau:
"Adonai,
[...] Citește tot
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pâine
- poezii despre cepe
- poezii despre vânt
- poezii despre sclavie
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre nori
- poezii despre munți
Iubirea mea
Buna dimineata iubirea vietii mele!
Te mai gandesti la mine, mai sunt alesul tau?
Tu inca imi esti luna, regina intre stele,
Am fost mai rece-o vreme, stiu si imi pare rau!
Inca te vreau pe tine, o alta nu exista,
Parfumul pielii tale e inca neschimbat,
In jurul meu cu vraja, ca teiul el persista,
Mi-e dor in miez de noapte sa ne-ntalnim in pat.
Mireasa mea frumoasa, tu esti a mea stapana,
In alb incununata, te vad, esti ca o floare,
Un ghiocel ce -l port cu grija-n a mea mana,
In suflet esti prezenta, imi esti nemuritoare.
Te iubesc!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre timp, poezii despre tei, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre nuntă, poezii despre monarhie, poezii despre miezul nopții sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Versuri aurite
Om! - cuget liber! - oare te crezi singura minte
În lumea asta unde irumpe viață-n toate?
Sălașul forței tale e doar în libertate
Iar universul nu ți-e izvor de-nvățăminte
Respectă-n orice fiară acel elan fierbinte -
Vieți palpită-n floare, Naturii-ncredințate;
Sunt tainele-nsoțirii în pietre încrustate:
căci totul e sensibil. Și totul te cuprinde!
Ferește-te de ochii din zidul fără semne:
De-a verbului magie materia e pătrunsă,
Deci nu ți-o fă părtașă decât la rosturi demne
În orice lucru zace Divinitatea-ascunsă
Și, ca un ochi ce-apare de sub pleoapa ovală,
Din orice miez de piatră un spirit pur exală.
sonet de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre libertate, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre verb, poezii despre poezie, poezii despre libertatea gândirii, poezii despre forță, poezii despre flori sau poezii despre aur
A ramas doar...
Ai crezut
că viața a uitat,
pe colțul mesei,
sufletul meu,
dar pentru tine.
Absent,
l-ai luat în palme.
Miez rămas
din felia de pâine
elegant tăiată,
ovală chiar,
pentru ospățul
indiferenței...
L-ai modelat rotund,
uitând
de finețea mișcărilor.
Nepriceput,
l-ai sfărâmat pierzând,
firimitura
nespusei iubiri.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre prietenie, poezii despre mișcare sau poezii despre indiferență
Aș vrea
Ce-aș vrea?
Să treacă înc-o dată prin visele-mi pustii,
O zi de toamnă caldă, cu frunze ruginii...
Cu azuriu în zâmbet și soare blând în măr,
Cu plenitudini, țeluri și miez de adevăr...!
Ce-aș vrea?
Aș vrea să vină iarăși septembriele-mi drag,
Cu serpentine-n pantă și geamantane-n prag,
Cu doruri de luceferi și înțelepte brume...
Aș vrea o toamnă lungă și dincolo de lume...!
Aș vrea...
Dar, dincolo de prag, visu-mi e-n serpentine...
Frig e în geamantane și-n dorul meu de tine...
Nori negri-mi trec prin zâmbet și țelu-mi e-n aval...
Ah, unde sunteți brume, cu spasm autumnal?!
poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (10 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre înțelepciune, poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție, poezii despre toamnă, poezii despre mere, poezii despre frunze sau poezii despre căderea frunzelor
Ursul cu crin
Se odihnește subt prunii bisericii, adulmecă
arhaicul vânt. O fată i-a pus ieri in brațe un crin.
Va mai trece printr-o mie de sate.
I se va-ntinde prescură, pe drumuri stropite cu vin.
Bolnavii de oase din cele o mie de sate
în cale-i s-aștern. El îi calcă de rău. Și de bine
el joacă, vorbe uitate spunând lângă umerii lor.
Spre seară boala iese din casă, din gând și din vine.
Are-un mers larg, când purcede, ca de-mpărat.
Chihlibar - miez galben - poartă subt fruntea-n apus.
Cu mânile - în stânga și-n dreapta - pare că veșnic
și-ar împărți pădurile, ce le are în țara de sus.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre urși, poezii despre seară, poezii despre sat sau poezii despre păduri
Ești prima mea iubire
Ești prima mea iubire
Și ultima vreau să fii!
Strânge-mă tare în brațe,
Hai să privim la fulgii aceștia vii.
Hai să ne lăsăm purtați pe aripi de vânt ușor,
Căci vreau să fiu ca pasărea care zboară dincolo de nor!
Ești prima mea iubire și ultima vreau să fii.
În acest miez frumos de iarnă, hai să ne jucăm cu dragostea,
Hai să fim din nou copii!
Căci dragostea e pură și curată ca fulgii care se topesc în palma mea.
Hai spune-mi încă o dată că mă iubești și veșnic voi fi a ta!
poezie de Vladimir Potlog (12 ianuarie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre păsări, poezii despre jocuri, poezii despre iarnă, poezii despre frumusețe, poezii despre curățenie sau poezii despre aripi
Evadare în noaptea eminesciană...
Vino seara la izvoare, valuri line curg albind
Când se prinde-n nouri Luna cu sclipire de argint.
Sânul alb să-ți dezvelesc sub un ram de tei în floare,
Freamătul să mi-l astâmpăr din priviri rătăcitoare.
Lasă vântul printre sălcii să adoarmă flori de câmp,
Lasă dorul dus de ape, să fugim de pe pământ.
Și vom sta în miez de noapte pe un colț de nemurire,
Mândre stele de cleștare adâncesc a ta privire.
În lumini îngălbenite neguri albe se arată,
Sânul tău din sloiuri reci se aprinse dintr-odată.
Glasul gândului îți desface duios plânset de vioară,
Geană blândă de suspine printre șoapte mă-nconjoară.
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Constelații diamantine (ianuarie 2017)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre vioară sau poezii despre somn
Tăcere
Pentru omul ignorant nimic nu-i mai bun decât tăcerea,
Iar dacă-i conștient de acest lucru el nu mai este ignorant.
Când te afli departe de excelență și de perfecțiune
E de preferat să-ți ții limba în gură.
Limba poate dezonora oamenii.
O nucă fără miez are foarte puțină greutate.
Un animal nu va învăța de la tine să vorbească,
Dar tu poți învăța de la animal cum să taci.
Oricine nu chibzuiește înainte de a răspunde,
Cel mai probabil va îngăima vorbe fără rost.
Ori îți împodobești discursul cu inteligența necesară unui om,
Ori rămâi tăcut asemeni unui animal necuvântător.
poezie de Saadi,1213 -1291, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zoologie, poezii despre vorbire, poezii despre superlative, poezii despre perfecțiune, poezii despre inteligență, poezii despre ignoranță sau poezii despre gură