Poezii despre mananca, pagina 8
Epitaf
Aici zace o biată femeie care toata viata a fost a obosită
A trăit într-un loc unde trebuia să trudească zi de zi.
Ultimele ei cuvinte pe lumea asta:
"Dragi prieteni, mă duc acolo unde
Nu se matură, nu se spală, nici nu se cârpesc rufe
Și unde totul este exact așa cum îmi doresc
Pentru că acolo ei nu mănâncă, nu trebuie spălate vasele.
Nu a plângeți astăzi în urma mea, nu plângeți niciodată,
Pentru că de acum încolo nu voi mai munci în vecii vecilor."
epitaf de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capra contemporană
Capra mănâncă trandafirii grădinilor
municipale
ronțăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi
nu pleacă dimineața la birou
nu citește gazeta de seară
dezbracă stâlpii de telegraf ca pe duzi
ignoră semafoarele cu nerușinare
nu-și dorește limuzină și jur
n-a brevetat încă iarba artificială
deși mai știe câte ceva despre păduri.
Statuia din centru a fost schimbată
orașul se leagănă într-un scrânciob de fum
numai această capră încăpățânată
dă lapte și nu se-ntreabă cum.
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Vino in rochia ta simpa de stamba" de Mircea Dinescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar 
Bis la Paradis
Ce mult aș vrea să mă mai nasc o dată
Ca să te întâlnesc la timpul tău
Și să-ți adulmec visele de fată
La vremea lor, fără păreri de rău.
Să nici nu știi să spui că-ți pare bine,
De fapt să nu știi cum să ți se pară
venirea mea, pe lume, lângă tine,
Când crezi că se mănâncă tot ce zboară.
Ce mult aș vrea să mă mai nasc o dată,
Să te privesc zburând, fără să știi
Că zbori, cum n-ai făcut-o niciodată,
Ne întâlnindu-ne fiind copii.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (18 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ignatul
"Ce folosește idolului jertfa? Că nici nu mănâncă, nici nu miroase (...)"
(Înțelepciunea lui Iisus Sirah 30: 19)
Vine Crăciunul, în sfârșit,
Când iar din teacă sare șișul,
Un patruped nefericit
Îi simte-acum în gât tăișul.
Ucidem astfel fericiți,
Iar porcul nu știe a plânge,
Și, închinându-ne smeriți,
Ne veselim în băi de sânge.
Azi a ucide nu-i păcat,
E sărbătoare-n zi de crimă,
C-așa e datul de Ignat
Să ne smerim a pantomimă.
Mâncăm din porcul hăcuit
Și, ghiftuiți, dăm de pomană,
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au carantinat luna
și-au rămas pe dinafară
lupii cei răi și cei buni
caută oi electrice cu disperare
strâng cupru și fier
pentru zmeul venit de pe marte
scuipă foc mănâncă cuie
pune la punct toate măgăriile
din univers în ploaia acidă
au carantinat luna
și nimeni nu poate părăsi
astrul cel apropiat de terra
lumea stă în hangare
privesc lupii care vânează
oi cu lână artificială
bună de împletit căciuli
care pot fi trase peste urechi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătoare
Se-aud colindele pe drum
se-aude bucuria,
azi este ziua de Crăciun
când a născut Maria
Și vin colindători cântând
cu dragoste, iubire,
în case brazii se aprind
și sunt în strălucire.
La mese-mbelșugate stau
familii fericite,
s-au adunat, mănâncă, beau
din cele dăruite.
La fiecare masă, gol,
e-un scaun și tronează,
copii ce-au intrat în hol
bunețile urează.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
La ceas de noapte bufnițe se-adună
Și cântă de pe cornul șui de Lună,
Strigoii la ferestre-și poartă chinul,
Descântă cotoroanțele pelinul,
Paharele-s cădelnițe umplute
Cu smirnă din iubirile trecute,
În lumânări mai pâlpâie speranțe
Și nașii-n fața crucii dau restanțe,
Legați cu verighete de lumină
Mănâncă mirii dragostea la cină;
În glas de cucuvele-ascuns, mormântul
Așteaptă să le-nghită jurământul.
Iar spinii din coroana nemuririi
Însângerează tainic trandafirii,
Mesenii se îmbată la nuntire
Iisus, uitat, se-ntoarce în Psaltire.
poezie de Pavel Lică din Lupta cu strigoii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre mii de gânduri care
Dintre mii de gânduri care
Zi și noapte te frământă
Câte-s edificatoare,
Câte duhu-ți înfierbântă,
Câte sânt folositoare,
Câte inima-ți încântă,
Câte-or fi dăunătoare,
Câte doar te înspăimântă,
Câte-s ne vindecătoare,
Câte zelu-ți înmormântă,
Câte-s apă și mâncare,
Câte sufletu-ți mănâncă
Câte-s răni usturătoare
Sau fac rana mai adâncă
Câte-s conștiente oare
Sau inconștiente încă...
Nu răspunde la întrebare
Ci întreabă-te; "sunt pe Stâncă?!"
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (29 iunie 2021), traducere de Adelina
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciudata dezasimilație a cuvântului
Deși sunt
mâncarea preferată
a
visului meu
Totuși
în
virtutea
lanțului trofic
al
singurătății
Mă-ntreb
Ca să pot visa
Ca să pot ajunge
la
propriul meu vers
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce zboară...
Musai nu-i că tot ce zboară,
Este porumbel sau cioară...
Zboară prin văzduh rachete,
Zboară gânduri după fete,
Zboară câte-un angajat,
Când e șefu supărat,
Zboară banii de pe card,
Când călcâiele îți ard,
Zboară țoale în neștire,
Când se pune de-o iubire,
Baba-Cloanța pe la noi,
Zboară pe un măturoi,
Și merțane, sute-mii,
Zboară spre a se ciocni,
Iar ades se spune încă:
Tot ce zboară se mănâncă...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!