ma evita prietenii

Amant fără nume

De unde sfinţi? Ş-auzi si cavaleri!
Lăsaţi-mă anofeli cu vers de "greieri"
Că oamenii, de-i iei şi treieri
Rămâi cu-ntrebarea... la ce să speri

Când prietenii împart soţia, amanta!
Si curva e prezentată şarmanta...
Sperantă! La televiziune, lume!
Mai bine amant morţii fără nume...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor prietenii

- In memoriam Ana Podaru –

Aud iar voci pe scena ce devora destine:

"Prietenii ne pleacă, prietenii ne mor".

Rătăcesc trei stele prin zare cenuşie,

Cu inimile triste vorbind de moartea lor.

Şi simt cum vertical se scurg parcă poeme,

Prin timpul vlăguit de-atâta exigenţă,

Dansând printre fantome, în noaptea disperată,

Mai trece câte-un suflet spre noua existenţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săptămâna Paştilor

Cea mai dulce bucurie dintre toate, o binecuvântare,
Este pacea, să strângi mâna vindecătoare,
De bunăvoie întinsă ţie,
Spunând, "acum nu mai există decât iubire şi lumină!"
Zorii primăverii mele au dispărut pentru totdeauna;
Închişi în ocna mormântului, prietenii mei cu ţărâna-s una.
Ziua-i la chindie,
Într-un amurg sângeriu aştept noaptea ce va să vină.

Cutreier prin cimitir şi scrutez intens
Pietrele şi crucile, amurgul devine tot mai dens;
Şi gravat pe fiecare
Cruce citesc acelaşi cuvânt: Pace.
Apoi, revenind la drum,
Mă-ndrept spre-alt ţel, spiritul meu năzuind acum
Să urce la cer pe-o rază salvatoare,
Înainte ca doliul ziua să îmbrace.

Tu, singur-singurel, priveşti luceafărul de seară,
Surâzând cum am surâs şi eu, şi-asculţi ca mine-odinioară

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Erik Axel Karlfeldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa rotit...

S-a rotit în jurul farului aureola păsărilor albăstrite
În jumătăţi de întuneric sfredelind depărtarea vapoarelor
Şi-au căzut în apă ca rămăşiţele arhanghelilor

S-a stricat pâinea şi floarea
În lazarete zac ca snopii veştejiţi prietenii noştri
Singură coşi fiului tău gânduri diferite

Numai trenul îşi târăşte aburii
Ca goana animalului rănit, cu măruntaiele zdrobite.

poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a rotit

S-a rotit în jurul farului aureola păsărilor albăstrite
În jumătăţi de întuneric sfredelind depărtarea vapoarelor
Şi-au căzut în apă ca rămăşiţele arhanghelilor

S-a stricat pâinea şi floarea
În lazarete zac ca snopii veştejiţi prietenii noştri
Singură coşi fiului tău gânduri diferite

Numai trenul îşi târăşte aburii
Ca goana animalului rănit, cu măruntaiele zdrobite

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumpătarea (Sonet Tarot)

În orice faci, e bună cumpătarea
Nu căuta excesele deşarte
Fii înţelept, nu rătăci cărarea,
Pe drumul drept ajungi cel mai departe.
Şi echilibrul ţi-l vei pierde iute
Când prea mult într-o parte se adună,
Dar tu să dai dovadă de virtute,
Calea de mijloc este cea mai bună.
De contradicţii fugi ca de năpastă
Ca inima să-ţi fie liniştită
Pentru că orice ceartă e nefastă,
De-aceea înţeleptul o evită.

Fii cumpătat, iubeşte armonia,
Căci lăcomia strică omenia.

sonet de Octavian Cocoş (24 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În ger doar urmele de paşi
Înalt aleargă-n sute de trăpaşi;
Eşti viaţa mea din nou, potecă,
Şi ecusonul meu de bibliotecă.
Mă calcă dor de Cer, acute lacrimi,
Sunt surd-incandescente-a mele patimi.
Din visuri se desprind fărâme-stele
Şi în ghioc aud tăcând oceanu-n ele.
Înalţ în catedrale ziua-n care
Să mă prostern iubirii care doare;
Evit iubirea ca pe-o rugăciune,
Dar ea nu mă evită parcă-anume
Căci şi dacă tăceam, e iluzoriu,
E mersul meu pe stele peremptoriu.
Sunt sus pe curcubeu cometă,
Alerg a bucurie - giruetă.

poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asumare

Mă las în voia ta, dar ştii tu oare
Cum să întorci o viaţă rătăcită
Din bezna-i grea unde, împotmolită,
Nu mai răspunde razelor de soare?

Îţi pun în palme noaptea mea cumplită,
Fără de scene negre-acuzatoare.
Doar cu speranţa prinsă de visare
Şi-o inimă de temeri chinuită.

Nu îmi asum în caz c-o să te-nghită
Golul din mine. Nu e doar o stare,
Răceala mea căldura o evită.

Mă las în voia ta la întâmplare.
Îţi pun în faţă-o rană de elită,
Tot ţi-a rămas dorinţa în picioare?

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săptămâna Paştilor

O, cea mai dulce bucurie dintre toate, binecuvântare –
Să oferi pace, să strângi mâna cea vindecătoare
De bunăvoie întinsă ţie
Şi să spui, "Acum nu mai există decât iubire şi lumină!"
Zorii primăverii mele-au dispărut pentru totdeauna;
Închişi în ocna cavoului, prietenii cu ţărâna-s una.
Ziua-i la chindie,
În apusul roşu aştept bezna ce-o să vină.

Cutreier prin cimitir, scrutând intens
Crucile şi piatra, acum când amurgul devine tot mai dens,
Şi gravat pe fiecare
Cruce găsesc acelaşi cuvânt: Pace.
Apoi, revenind la drum,
Caut alt ţel, spiritul meu năzuind acum
Să ajungă-n cer pe-o rază salvatoare,
Înainte ca ziua-în negru să se-îmbrace.

Singur, priveşti luceafărul de seară,
Zâmbind cum am zâmbit şi eu, asculţi ca mine-odinioară

[...] Citeşte tot

poezie de Erik Axel Karlfeldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Priveghiul"

De prietenii nu mă dezic,
Ţin la tradiţii negreşit
Şi-azi noapte, nu am ocolit,
"Priveghiul" unui bun amic
Acolo, de la mare, mic,
Am petrecut şi-am chefuit,
Părea şi "mortul" cherchelit,
Şi vesel tare, nu un pic
Se jubila cu pompă mare,
Ca la orice aniversare
Şi-al său "priveghi", ca o poveste,
Urma o straşnică povaţă:
Oricare om în lume este,
Un mort, ce-i temporar în viaţă...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!