lisa

Îmi doresc să fi făcut totul altfel, dar ştiu că tot aici s-ar fi ajuns. Asta înseamnă soarta, de fapt. Dar dacă într-adevăr unele lucruri îţi sunt scrise-n frunte şi unii oameni sunt mai norocoşi decât alţii, atunci trebuie să cred că încă nu mi-am aflat soarta.

Lisa See în Fetele din Shanghai
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi putut Hamlet să fie scris de către o comisie, sau Mona Lisa să fie pictată de un club? Ar fi putut Vechiul Testament să fie scris ca un raport al unei conferinţe? Ideile creatoare nu izvorăsc din grupuri. Ele izvorăsc din indivizi. Scânteia divină trece din degetul Domnului în degetul lui Adam.

citat din A. Whitney Griswold
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ascuţi a aspira a te aventura

dacă mă iei de la aero
port voi fi al tău pe vecie
voi linge lumina lisă din faţă

dacă mă uiţi voi lua
alte tremurări alte trenuri fantastice
voi urca în maşini (?!)

dacă pui farul din atlantida
pe mine mă pierzi pe moment
mă recâştigi în sezonul

în care artiştii fac tone
de muşchi la creioanele
ascuţite-ntre sâni carismatici

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divă tabloidizată

Presa tabloidă,
Permanent avidă
De analize sociologice
Şi chiar psihologice,
Teren de săpat,
Mină de exploatat,
După atâta tevatură
Au găsit o prospătură,
Nefiind compromisă,
Cu pielea mai lisă,
Părul ei cel negru,
Tineresc, vânjos, integru,
Poartă rochie sau fustă,
Frumuseţe frustă,
Fără urâciune,
Ea e bunăciune...
Totul inundă
Şi nu se confundă,
Venind de undeva,
Frumoasa trufanda!

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satyra 0

Un ou şi bou dogmatic se tot plimba pe străzi,
Văzu o bergsonină ce împărţea din prăzi,
Bigungii, nibelungii ne dăruiau tot plozi
Veniţi din galaxia funeştilor irozi.
Cum lumea înlemnise, am preferat să plec,
O, love, o, God, mai bine citesc din nou Red&Black.
Frumoase erau Sappho şi Mona Lisa, bre,
Dar trece frumuseţea că doară panta rei.
Dar plodul, nodul, rodul
O tot lua în sus, ajunse rege-n ţara
Absurdului indus.
Acolo doar nebunii se bucură, de ce?
Pentru că poezia e-un fel de pas des deux.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb, nu ne fascinează oare Mona Lisa lui da Vinci, prin zâmbetul ei atemporal, redându-ne, muzeal, aşezarea calmă a vieţii uitată de prea multă încruntare. Poate că secretul şi succesul acestui portret de femeie să nu fie altul decât faptul, uluitor de simplu, de a ne zâmbi tuturor, dincolo de timp, absorbindu-ne grijile şi freamătul obsedant. Cine ştie! Ştiu doar că a zâmbi este, uneori, la fel de vital ca a respira.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o usurinţă pe care n-o pot pune decât pe seama superficialităţii, am neglijat, sistematic, ceea ce oamenii din Lisa au intuit instinctiv; că lumea nu e făcută pentru visători; mai ales pentru visătorii care se mulţumesc să-şi viseze viaţa. În principiu, civilizaţia nu suprimă "gorila" din noi, ci "copilul". Dar inclusiv în existenţa mea as putea găsi dovezi că, după ce ne "civilizăm" şi ne "educăm" instinctele, ne pomenim, într-o zi, obosiţi şi bântuiţi de îndoieli. În fond, de ce anume mai pot fi sigur azi? Sunt incapabil să dau un răspuns cinstit.

Octavian Paler în Deşertul pentru totdeauna
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuri şi toţi

Sfârşim mizeria, începem criza,
Puteam trăi şi noi cum se cuvine,
Şi omenirii-ntregi nu-i este bine,
Petrodolari plătesc pe Mona Lisa,
Ne-am dus mizeria cu demnitate,
Fără maşini, fără curent la prize,
N-aveam nimic cînd lumea avea de toate,
Azi suportăm cu ea aceleaşi crize.
Ne pregătim de douăzeci de veacuri,
De fericirea unui veşnic mâine,
N-am cunoscut fraterne ajutoare,
La boala noastră n-avea nimeni leacuri.
Nu ne-a dat nimeni pace, drepturi, pâine,
Iar la durere tot pe noi ne doare.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balaurul sau omul cu trei

aproape lipise
fără motiv ascuns aparent
cele două capete ale sale – unul şi unul – atât
de diferite şi nu
întâlnise vreo suprafaţă prea lisă ce-ar da
să-i stea lipiturii în cale
(?!) atunci
un al treilea cap fără gene
comune cu frăţiorii de tâmplă dintâi a
scris o scrisoare – cât un roman de intenţie – ex
act la mo
mentul când şi o palmă lipise
aplaudând acum cu toată
faţa multiplul prea palid
de şiretlicuri
în trei – unul
şi altul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mine

m-a luat vara
trecută un vânt ca un uragan de perciuni
pe dealu bencecului de
mi-au dat lacrimile
de sus
am auzit vocea mai joasă
a domnului de geografie din a cincea
fernanski
care pe vremuri ne lua tot aşa de urechi
de perciuni (?!) deşi omul, masiv, nu era
nici pe departe o înfruntare de fronturi
atmosferice, un
uragan la
generală 11 din ronaţ
pe linia tramvaiului 5 foarte lisă
fără forme de relief
domnul
fernanski doar înfigea ca în brânză
arătătorul în hartă
se enerva

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!