liniste si pace

Juno MacGuff: Cred că m-am îndrăgostit de tine.
Paulie Bleeker: Ca prieten, vrei să spui?
Juno MacGuff: Nu, vorbesc serios. Pentru că eşti cea mai de treabă persoană pe care am întâlnit-o vreodată - şi nici măcar nu trebuie să faci eforturi pentru a fi aşa, ştii...
Paulie Bleeker: De fapt, mă străduiesc din greu.
Juno MacGuff: Pari a fi deştept şi eşti diferit de ceilalţi. Nu te holbezi la burta mea tot timpul, mă priveşti în ochii şi de fiecare dată când te văd copilul începe să dea din picioare foarte tare.
Paulie Bleeker: Chiar aşa? (Juno ia mâna lui Paulie şi o pune pe burta ei.) Da. Ciudat.
Juno MacGuff: Cred că se datorează faptului că inima îmi bate mai tare în piept de fiecare dată când te văd.
Paulie Bleeker: Şi mie mi se întâmplă la fel.
Juno MacGuff: Este tot ce mi-aş fi putut dori. Eşti minunat! (Linişte apăsătoare.)
Paulie Bleeker: Putem să ne împăcăm acum?
Juno MacGuff: Da. (Îl sărută.)

replici din filmul artistic Juno
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Bietul Luci! Ce-o fi păţit?
Lia: Bietul?! Nu e oare destul de evident ce a păţit?
Maria: Ba da; se pare că a nimerit exact în mijlocul acelor oameni dezlănţuiţi, care nu i-au mai dat pace; ziarişti, reporteri, ce-or mai fi fost...
Lia: Ce ziarişti şi reporteri?! Cu ei ne-am confruntat şi noi în această dimineaţă, dar nici unul nu arată ca el. În cazul lui, e clar că, fiind plin de urme de ruj, nu în mijlocul unei mulţimi de reporteri a nimerit...
Alex: E limpede deci; de ce n-o spui pe şleau? E clar că a fost sărutat, nu?! De mai multe domnişoare, nu de ziarişti sau reporteri, că doar aparatele de filmat şi cele de fotografiat nu au buze şi nici nu sunt rujate. Aşa! Şi; te deranjează cu ceva?!
Lia: Pe mine? Nu. Deloc. De ce m-ar deranja?!
Alex: Chiar aşa! Exact asta mă întrebam şi eu: De ce te-ar deranja?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şuteu: Pace şi binecuvântare! Sunt cardinal ortodox şi vreau să fac o mănăstire a neamului în Himalaia. Mi-ar trebui nişte fonduri nerambursabile...
Samson (visător): Cum, sfinţia voastră, noi românii nu avem acolo mănăstire?
Şuteu: Nu, fiule! Avem doar un schit de maici, pe muntele Athos. Toţi ceilalţi şi-au făcut mănăstiri. Arabi, ţigani, turci, moldoveni, evrei! Fire-ar mama lor a dracului! Amin! (Pauză.) Dacă aş avea bani...
Samson: Ah, banii nu sunt o problemă, sfinţia voastră! Confederaţia noastră este branşată direct la magistrala bugetului de stat. (Scoate mai multe teancuri de bani din sertar.) Luaţi, sfinţia voastră! Luaţi!
Şuteu (uimit): Bogdaproste! Taică, să-ţi dea cerul sănătate! Că minte ai, slavă Domnului!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşkin (intră, se împiedică de Gogol şi cade): Drace! Precis Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Ce nesimţire! Nu te lasă să te odihneşti. (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade.) Precis că de Puşkin m-am împiedicat!
Puşkin (ridicîndu-se): Nici o clipă de linişte! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade). Drace! Precis că-i iarăşi Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Totdeauna e în calea tuturor! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Ia' ce nesimţire! Iarăşi Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Huliganism! Huliganism curat! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade.) Drace! Iarăşi Gogol!
Gogol (ridicându-se): Asta-i pur şi simplu bătaie de joc! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Iarăşi Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Drace! E necuratul şi gata! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade). Gogol!
Gogol (ridicându-se): Nesimţire! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Drace! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade în culise). Gogol!
Gogol (ridicându-se): Nesimţire! (Dispare în culise. Se aude de după scenă) Iarăşi Puşkin! (Cortina.)

replici din D. Harms de Mihail Vakulovski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Eu nu intru acolo! Sper că nu vă aşteptaţi să vă însoţesc. Mergeţi voi! Eu... Nici nu mă gândesc!
Lia: Şi tu ce-o să faci singur, afară? Hai, spune!
Nistor: Eu?! Păi... Ăăă... Păzesc intrarea! Corect, şefa, nu?!
Lia: Corect, pe naiba!
Ly: N-ai ce păzi aici, afară.
Alex: Hai, mă, Kilometru, să intrăm, doar eşti cu noi, nu singur.
Nistor: Nu, mă, sub nici o formă! Intră tu! Lasă-mă-n pace pe mine!
Lia: Dar data trecută ai intrat cu noi.
Nistor: Şefa, am mai spus şi repet: Am intrat doar pentru că tu şi şeful eraţi blocaţi acolo. Deci, am avut motive serioase ca să intru; ca să vă salvăm pe voi! Dar acum, ce-aş căuta?! Doar nu mai e nimeni blocat în interior.
Alex: Ar putea fi Robby şi Felix. Şi ei au nevoie de ajutorul nostru; poate şi de al tău, mă...
Nistor: Ei sunt roboţi; ţin la ei, dar cred că se pot descurca foarte bine şi singuri. Mai ales, fără mine!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Luci unde-i? N-a sosit încă?
Nistor: Se pare că n-a reuşit, dom' profesor.
Eugen: Eu am mai venit în nava voastră, înainte de ora 08.00 şi am stat până după 08.10, dar voi n-aţi sosit. Se pare că aţi cam întârziat azi, toţi.
Alex: Aşa-i. Am întâmpinat unele greutăţi la plecarea de acasă, din partea unor reporteri prea insistenţi; de abia am reuşit să ajungem.
Eugen: Bine, vă scuz. Asta pentru că vă înţeleg. Aveţi cumva nevoie de protecţie în următoarele zile? Gardieni, ceva, care să vă păzească de furia mulţimii, deşi, de fapt, aceşti oameni nu vă vor răul, dar curiozitatea lor îi împinge la acte nu tocmai favorabile vouă... Trebuie să luăm măsurile adecvate.
Alex: Nu ştim, dom' profesor.
Eugen: Bine. Dacă vă hotărâţi, să-mi spuneţi, să vorbesc cu directorul, să rezolvăm cumva problema asta, să restabilim ordinea; aveţi nevoie de oarecare linişte zilele astea, pe care n-o veţi putea găsi altfel, îi atenţionă profesorul. Şi Luci? Ce-i cu el? Chiar nu ştiţi nimic?
Alex: Nu.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

To Kuny: Dar hai să-ţi spun de ce te-am căutat de fapt, deci, motivul pentru care mă aflu acum aici. Comandante... Mă auzi?! Comandante... Pe unde-ţi umblă mintea, Lucică?!
Lucian: Ah, scuzaţi-mă, vă rog, domnule, n-am fost atent.
To Kuny: Am remarcat. La ce te gândeai?
Lucian: Poftim?! Nu, la nimic... Nu contează! N-are importanţă.
To Kuny: Haide, băiete! Sunt prietenul tău, deci, poţi să-mi spui despre ce e vorba, poate te voi ajuta cu ceva. Se observă că te frământă totuşi ceva, deşi, de moment ce fiul meu s-a împăcat deja cu dulcea sa soţioară, ar trebui să fii foarte liniştit, mulţumit. Se pare însă că mai e altceva ce nu-ţi dă pace. Am sau n-am dreptate?
Lucian: Păi, da, dar... Nu e ceva serios! N-ar trebui să mă luaţi în seamă.
To Kuny: Eu nu te-aş lua în seamă, dar tu nu-mi dai voie, pentru că eşti neatent. Şi aş vrea să vorbim, dar aşa nu se poate! Hai, spune-mi ce ai pe suflet, Luci! Sunt un bun ascultător. Aşa că...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Lia, eu... Lasă-mă-n pace, te rog! Şi pricepe odată că n-am vrut să devin eroul tău! Nu sunt idolul nimănui!
Lia: Dar ce-i rău dacă eu te văd aşa?
Lucian: Este, pentru că eu nu sunt aşa! Sunt acelaşi, ca şi până acum, nu m-am schimbat deloc. Tot aşa eram şi înainte, întotdeauna. Pricepi?! Nu vreau să mă priveşti cu alţi ochi doar pentru că ţie ţi se pare că ar fi fost un gest deosebit.
Lia: Dar nu mi se pare deloc. Chiar este un gest deosebit. De ce nu-mi dai voie să-mi arăt recunoştinţa faţă de tine? De ce te deranjează acest lucru?
Lucian: Nu înţelegi?! Nu-mi place! N-aş vrea să mă placi doar pentru că mă consideri un soi de erou. Vreau să mă vezi la fel ca şi până acum. Eu sunt acelaşi Lucian Enka dintotdeauna.
Lia: Hmm... Poate că nu te cunoşteam prea bine până acum, nu te vedeam aşa cum erai în realitate.
Lucian: Şi ce te face să crezi că acum m-ai cunoaşte mai bine? Nu vezi că greşeşti?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Luci, celorlalţi le e dor de "Pacifis"... În plus, poate doresc să vadă planta artificială, cu recipientul... Ar putea veni în navă, să o vadă?
Lucian: Sigur, de ce nu?! Luni, marţi, miercuri şi joi, pot veni între orele 12.00 – 19.00, să viziteze planta artificială; pe mine nu mă vor găsi aici, voi fi plecat, preciză el. Vineri, sâmbătă şi duminică să nu vină deloc; atunci, de obicei, stau doar aici, în navă, nu plec nicăieri.
Maria: Ah... Doar aşa să vină, când nu eşti tu aici...
Lucian: Exact; aşa aş prefera.
Maria: Şi dacă vor întârzia mai mult la bord, peste ora 19.00, sau vor veni mai devreme de ora 12.00, ori poate în week-end?
Lucian: Sper să nu fie cazul.
Maria: Dar, Luci, nu-i corect; normal, ar vrea să te vadă şi pe tine.
Lucian: Eu, nu! Nu vreau să-i întâlnesc. Aş prefera să fiu lăsat în pace, singur...
Maria: Iar eşti încăpăţânat ca un catâr.
Lucian: Posibil...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duke: Haide, Negustorule, s-auzim, ce le-ai dat nemţilor pentru oul ăla?
Sefton: 45 de ţigări. A crescut preţul.
Duke: Sper că nu-s ţigările pe care le-ai luat de la noi aseară.
Sefton: Şi ce să fac cu ele? Eu nu fumez decât ţigări de foi.
Duke: Drăguţ băiat. Nemţii i-au împuşcat aseară pe Manfredi şi Johnson iar el face comerţ cu dânşii.
Sefton: Uite ce e. Ăsta s-ar putea să fie ultimul meu mic dejun cald, pentru că or să ia soba, aşa că lasă-mă să mănânc în linişte.
Animal: Nu-i păcat? Mâine va trebui să sugă dintr-un ou crud.
Shapiro: Nici o grijă, o să se tocmească iar cu nemţii pentru un aruncător de flăcări. Poate şi un congelator.
Sefton: Şi care-i problema, băieţi? Toată lumea se tocmeşte pe aici. Poate că eu sunt un pic mai iute la minte. Mă face asta colaborator?
Duke: Un pic cam prea iute, Sefton. Vreau şi eu ce ai în lădiţa aia.
Sefton: Chiar? Uite ce e, găgăuţă. În prima săptămână mi-a furat cineva pachetul de la Crucea Roşie, pătura şi bocancul stâng. Ei, bine, de atunci m-am şmecherit. Aici nu e Armata Salvării. Fiecare pentru el. Pe viaţă şi pe moarte.

replici din filmul artistic Stalag 17 (29 mai 1953)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!