imediat

Imediat ce apune de ziuă

într-o zi îmi va fi interzis
să mai fiu femeie
aşa că va trebui să aleg
între uşă de moschee
sau Zidul Plângerii
poate cel al Cunoaşterii

deşi miracolul naşterii
n-ar mai fi niciun miracol
asta se-nvaţă dintr-un
oracol
de la capătul lumii

acolo unde beduinii
fără drum de întoarcere
stau de vorbă cu mărăcinii
şi îi trimit
rând pe rând
în corporaţiile bisericeşti
cu aceeaşi îndârjire

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

să îţi explic: stăteam în întuneric. în
acest spaţiu se formau tot alte şi alte cercuri
noroase (cumva, ca de smoală) asemănătoare
cu acelea ce prind contur în mijlocul unei ape care
a cunoscut imediat greutatea unui corp, evident.
puteam simţi viitorul, mirosea a trecut. nu exista
materie. puteam auzi cum răguşeşte nimicul.
tot ceea ce înţelesese lumea până în momentul
de faţă (cu bune şi cu rele) era greşit. adieri
de voci mă atingeau uneori. îmi spuneau să
rămân (fiecare, pe rând). am deschis mai apoi
ochii. mă durea însuşi faptul că m-am trezit.

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fapte bune şi fapte rele

"Spune-mi," a întrebat Stas, " ce este aceea o faptă rea?"
Dacă cineva-i ia vaca lui Kali," a răspuns el după o scurtă reflecţie,
atunci e o faptă rea." "Excelent"! a exclamat Stas,
"şi care-i o faptă bună?" De data asta răspunsul a venit imediat:
"Atunci când Kali ia vaca altuia e o faptă bună."
Stas era prea tânăr pentru a percepe că vederi similare
despre fapte bune şi fapte rele erau enunţate în Europa
nu numai de politicieni, ci de naţiuni întregi.

poezie clasică de Henryk Sienkiewicz din În pustietate şi sălbăticie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Præmaturi

Când, la bătrâneţe, le mor prietenii
Oamenii nu-s chiar atât de trişti,
Iar asta pentru că iubirea lor păşeşte-un pic mai încet
Şi nu poate extrage imediat din rană o durere-atât de mare;
Apoi, ei sunt fericiţi să fie singuri printre multele lor amintiri,
Dar asta nu pentru mult timp.

Noi suntem tineri şi ne mor prietenii
Pe neaşteptate, şi iubirea noastră grăbită-i ruptă-n două;
Astfel c-amintirile ni-s singurele speranţe care devin neant.
Suntem abandonaţi şi singuri, asemeni oamenilor bătrâni;
Ar trebui să fim morţi,
Dar mai sunt ani şi ani în care vom fi încă tineri.

poezie de Margaret Postgate Cole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 27

Epuizat de trudă, grăbit mă duc în pat
Picioarele ostenite de mers să aibă odihnă
Însă apoi cu capul, la drum plec imediat,
Căci mintea e activă când trupul stă în tihnă.
Iar gândurile mele, de-aici din depărtare
Spre tine-ar vrea să vină într-un pelerinaj
Şi-mi ţin pleoapa deschisă, deşi atârnă tare,
Dar ele merg ca orbul în beznă, cu curaj.
Şi ochiul fanteziei, ce te-a găsit pe dată,
M-ajută să-ţi văd umbra, ce ca un giuvaer
Face ca noaptea neagră să fie luminată
Iar chipul ei în vârstă îl face tinerel.

Şi-astfel, ziua că merg, iar noaptea că gândesc
De grija mea şi-a ta eu pacea nu-mi găsesc.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează în ce limbă scrie cineva

Nu contează în ce limbă scrie cineva.
Toate limbile sunt graiuri străine, incomprehensibile.
Orice cuvânt, imediat ce a fost pronunţat,
se dizolvă şi dispare undeva, devine de neatins.
Nu contează cât este de familiar, de bine cunoscut.
Nimeni nu-l poate pătrunde.
Nimeni nu ştie ce este fulgerul,
ba chiar ştie mai puţin atunci când acesta este reflectat
pe luciul lamei de oţel a unui cuţit.
Acum, noaptea-i aidoma mării.
În această noapte vâslim,
Dispersaţi, în tăcere.

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă

Iartă-mă, te rog, tu, Cea-care-zâmbeşti.
Ştiu că-mi atârnă iertarea
În corniţele zâmbetului tău.

Tu, Dulce-împlinită, iartă-mă.
Iertarea mea e-n boiul tău de farmec,
În ondularea mijlocului tău subţire,
În graţia cu care te mişti,
O, mlădios punct de-ntrebare.

Iartă-mă pentru suferinţele mele,
Iartă-mă că-mi eşti prea dragă,
Că mor când te duci
Şi-nviu când apari.

Iartă-mă, Domniţă-a-inimii-mele!
Cuprinde-mă de după grumaz,
Apleacă-ţi spre mine
Faţa de soare, gene de ceaţă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihail Sadoveanu din Daim (22 martie 1944)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aventura

Boala, amanta cu nas acvilin,
Cu care îţi înşeli Viaţa
Te-avertizează dimineaţa:
Cu mine vei trăi puţin!

Va fi o scurtă aventură
Fără preludiu siropat
Te-oi arunca direct în pat
Doar o iubire de uzură

N-ai încontro, te resemnează,
Deabia-i la-nceput supliciul
Nu-nnebuni, e plin ospiciul,
De cei ce silnic mă urmează

Imediat ţi-arăt frisoane
Temperaturi incandescente
Poziţii chinuite, indecente,
Nu sclifoseală de codane

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă şi ideal

N-am recunoscut nimic din ce mi s-a spus,
am trăit prea multe întâmplări regizate,
întotdeauna regizorii nu erau de meserie
şi s-a observat de la distanţă falsul.

De fiecare dată se împăunează cu victorii
care cad imediat în derizoriu
cum cel ce ţinteşte un orizont necunoscut
şi împuşcă din greşală un prieten.

Nu cunosc mobilul mişcării probabile,
nu am sentimentul vinovăţiei strigat,
doresc să cred în ceea ce se poate crede cinstit
şi nu în himere găsite vinovate.

Nu cred în golul care umple gândirea
mai degrabă cred în plinul care naşte deducţia
şi sedimentează logic realitatea
care nu se lasă adormită sau furată.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust de tuş

Poetul rămâne nemâncat
De poezie înfometat
Să nu-ndrăznesti, galant
Să-i oferi un dumicat
Te respinge,.. ruşinat.

Dă-i un pahar de linişte
Şi o filă să muşte
Hrana-i ce-i ajunge...
Când călimara-i plânge
Să-i fie plină cu sânge!

Ce-l scrie cu gând curat
In postul său prea nebun
Când arde-n puncte de scrum
Inspiraţiei cu trup de fum...
Ce acum la săturat

Şi imediat la-nfometat!
Negându-şi creaţiile

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!