Toate rezultatele despre imbratisarea, pagina 8
Mărșăluiam prin oceane de ceață către tine.
Mă îmbătasem de gri și căutam trezirea în mov.
Era joi.
Ți-am simțit brațele de catifea și magică ne-a fost
îmbrățișarea.
M-am topit în nostalgii, doruri și treziri, era clipa visată
când tu mi-ai dăruit în mare taină, dulcele sărut.
Apoi s-a făcut lumină, peste tot simțeam parfumul
unei zile cu pecete de legendă.
Ziua sărutului tău ivit din fagurele dorinței
citat din Ion Țoanță (6 iulie 2021)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau
Trăim de-un timp în vremuri diferite...
Inconștient, arar ne eclipsăm.
Tu ești (contest!), buchet de stalactite
Și-n râul tău de lacrimi evadăm.
Eu caut să-ți alung îmbrățișarea
De-ntunecare și de umbre reci...
Alunec spre vulcanul de lumină,
Dar nici atunci nu poți să mă-nțelegi.
Sunt matematic axa ta solară,
Unindu-ți emisfera cu-n sărut...
Dar cât de aspru doare depărtarea!
Și nu mai vreau s-o iau de la-nceput.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extazul era
să împărțim aceeași bucățică de zahăr
o țineam în gură pe rând sorbind o înghițitură
de cafea și prin sărut ne-o trecem din gură
în gură îndulcind cafeaua cu aceeași bucată
ce intră sau iese savant pe buzele noastre
pofticioase de atâta patimă o floare
înflorește uluită în îmbrățișarea noastră
rămânem robii extazului până la topirea
zahărului în cuvinte de dragoste șoptite
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o furtună ușoară
Dragostea e ca un gol
în care se întorc apele
și ploile suspendate în nori
Lasă-ți sufletul să calc peste el să te doară
apoi voi veni să te vindec
cu ploile mele curate
ca cerceii sunând în urechi
Simt îmbrățișarea ta de departe
dorința ta aspră și vie
Așteaptă răsăritul de lună
să crească în trupul tău lumina
Abia atunci
să mă chemi alunecos ca o trestie
tăcut și singur
Să mă rotesc în jurul tău
ca o furtună ușoară
ca o floare ce se deschide încet.
poezie de Ioana Trica din Noaptea șarpelui / Nata e gjarperit (2013)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar tu
Ca o pleoapă obosită se închidea
gândul tău. Ca un ochi de apă se
adumbrea, sub o geană de nor.
Printre lacrimi și flori, zâmbetul tău
devenea doar tristețe și dor. Doar
tu erai îmbrățișarea și numai iubire
erai tu. Între mine și Iisus deveneai
depărtarea, pe drumul iubirii și pentru
iubire. De jos în sus, ploua cu durere.
De sus în jos, ploua cu lumină. Chiar
am reușit să te văd doar pentru o
secundă. Doamne, cât erai de frumos!
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrățișarea nopții de mătase
Noaptea albă, de mătase, dacă ne-ar învălui
Ochii i-aș lăsa să-ți soarbă toată vraja inimii!
Buzele-aș pune pecete, frunții tale ne-ndoios
Și-aș lăsa, să mă îmbete roua ei, miraculos!
Mâinile mi te-ar cuprinde într-o lungă-mbrățișare
Și în noapte aș aprinde cel mai sfânt dintre altare!
Flacără-ființă vie m-aș prelinge-n focul său
Descriind, o vâlvătae către cerul panaceu.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de timp
mama iubește viața
dar o risipește
adresând aceleași întrebări
către Dumnezeu ce tace,
ea are
sarcini precise
măsoară cadența umbrelor,
lasă libere cuvintele
acestea o însoțesc pretutindeni,
sunetul străzii îl percepe ca pe un corp străin
de care se teme,
încurcă timpul
cu propriile obsesii,
într-o frământare continuă
scapă din îmbrățișarea prezentului,
are puterea să-l aducă înapoi pe tata,
din
sicriul de nuc.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Ai îmbătrânit dragă toamnă,
Ți-am văzut chipul ruginiu în geam.
Începi să dezbraci
Copacii din livadă,
Schimbând peisajul, iar vântul se plimbă hoinar.
Nu te-am așteptat acum, de bună seamă.
De ce te-ai grăbit, să vii așa, deodată?
Îmbrățișarea ta rece îmi spune
Că timpul meu a trecut,
Iar soarele strălucitor se duce încet,
Către apus.
Ne despărțim spunându-ți "bun rămas!"
Regret zilele senine ce-au trecut,
Dar tu... rămâi Crăiasa unui vis.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Ai îmbătrânit, dragă toamnă,
Ți-am văzut chipul ruginiu în geam.
Începi să dezbraci
Copacii din livadă,
Schimbând peisajul, iar vântul se plimbă hoinar.
Nu te-am așteptat acum, de bună seamă.
De ce te-ai grăbit, să vii așa, deodată?
Îmbrățișarea ta rece îmi spune
Că timpul meu a trecut,
Iar soarele strălucitor se duce încet,
Către apus.
Ne despărțim spunându-ți "bun rămas!"
Regret zilele senine ce-au trecut,
Dar tu... rămâi Crăiasa unui vis.
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțeles
să auzi cum floarea își deschide corola,
să vezi pasărea în zbor,
să îți fie aproape mama, cu îmbrățișarea și strângerea ei de mână. toate vorbesc despre ce înseamnă să ai aripi. nimic nu e mai de preț în lume, decât a avea răgaz să descifrezi taina urcușului.
undeva în lume un copil s-a stins,
a urmat un bunic. avea chipul încă senin,
moartea nu are răbdare, nici reguli,
de aceea murim și înviem,
de câteva ori pe zi,
pregătindu-ne.
poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!