Toate rezultatele despre golit, pagina 8
Un suflet dăruit
Un suflet blând si iubitor
Se naste la juma de secol
Seamănă iubirea izbitor
Atracție celestă acelaș pol
Născută sub raza de lună
Hrănită cu seva de la pom
Aud si îngerii cum sună
Acceptă mă in corp de om
Apă beau din roua dimineți
Mă ridic pe rază la soare
Iubeste mă fără să regreți
Caci viața este trecătoare
Un suflet dăruit eternității
Când soarele este la răsărit
Isi caută perechea vietii
De iubire niciodată nu e golit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de uș în corcoduș
Se-ntunecase nițeluș
De-atâtea foste halbe pline
Ce s-au golit, pe rând, în mine,
Creând prin cap un vârtecuș.
Simțeam nevoia de culcuș,
De-o mângâiere, căci vezi bine!
Se-ntunecase nițeluș
De-atâtea foste halbe pline.
Cu ochi ce se holbau ghiduș
La super-formele-ți divine,
Speram ca-n noaptea care vine
Să mă primești cu "Hai!", nu "Uș!"...
Se-ntunecase nițeluș.
rondel de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un ocean de fum
e o liniște necunoscută
în care ziarele vechi se unesc
să-mi înlocuiască pielea.
undeva mai la dreapta de paharul de plastic
pe care l-am fi golit
pe rând
stă camera de gardă
între nevoia de aer
și durerea de a respira.
mi-e frică și sunt sătulă
de conceptul ăsta parșiv
de a fi tu însuți
că voi nu știți ce-nseamnă să nu
reprezinți decât
câteva kilograme de carne decolorată
așa că mă întind pe rugul șters
ulterior
cu buretele ademenitor al clasei
prăbușindu-mă
în ceea ce a mai rămas din mine
[...] Citește tot
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe
Soarele încet coboară
După munți, la asfințit,
Înserarea se strecoară,
Arșița s-a domolit.
Plaja s-a golit de lume
Am rămas numai noi doi
Stăm de vorbă, facem glume
Și-apoi râdem amândoi.
Stele una câte una
Se aprind pe firmament
În curând răsare luna
În văzduhul transparent.
Ne-am întins acum pe spate
Și privim cu încântare
Cum coboară-nflăcărate
Două stele căzătoare.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (9 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis mahmur
Toamna ne umpluse odaia cu zori
o bute de vin am golit în răstimp
și-am plecat după iarnă prin noroi
(mereu ne e dor de un alt anotimp)
la cvadrică - un cal și trei dulăi
am pornit în sus pe drumul greu
îngerii - fie ei buni sau răi
sunt conțopiștii lui Dumnezeu
n-avem iarnă-acum - ne-au spus răstit
abia găsirăm ceața asta deasă
ați băut prea mult sau v-ați țicnit
duceți-vă dracului acasă
calu-n jos trăgea pe îndelete
îl plesneam din când în când cu biciul
rău ne doare capul
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este târziu
ia-ți jaluzelele și pleacă femeie,
lasăți urma degetelor pe geamul aburit
de răsuflarea târzie a timpului ce moare
ucis de cuvintele aspre, pereche țipetelor
ce îngroapă idei
drumul este golit de zmei,
nu te vei înfrunta cu arșița gândului,
poate vei înțelege să zbori,
să treci peste mine antipersonal,
brațele acoperite cu ghirlandele florilor cândva
sunt uscate precum trupul rătăcit în uitare,
frământată rămâne iubirea
o haină ponosită ce te cuprinde.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ființă
cu rotule egale neacoperite
semănând mergi agale
un pumn de lumină
pe cărarea călcată
de rostiri egale
de foc de argint sclipind
și încântând cercul nopții
ființă ce-ncânți fără să cânți
o strofă ai cules iubire
rămân nemișcat o viață
îndrăgostit de rotulele tale
de femeie astenică
ființă cu părul de foc viu
mă furișez să-mi bag pumnul
în gură de ciudă sângerez
ființă care mi-ai golit sufletul
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de vacanță
Aș vrea să plec cu tine în vacanță,
Să uit de toate cele și de toți
Și chiar de-aș fi prădată-acum de hoți,
S-ar păcăli cu-această cutezanță.
Dar unde să mă duc, să-mi spui tu poți?
Bogată nu-s, lipsită-s de-aroganță,
Iar țoale bune, pentru eleganță,
Avea-voi dacă bani mai vrei să scoți.
Acum și cardul meu de pensionar
Golit de taxe vechi și datorii
Îmi tot produce vânt prin buzunar!
În fine, resemnată stau acasă
Și-nghit în draci "plăcute" doctorii,
Vacanța petrecând-o... pe terasă!
sonet de Elena Mândru
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de noapte
Iată cum mă furișez eu la granița dintre stiluri!
(Știu: altădată flăcări vineții mi-ar fi mângâiat inconștiența)
De aici vă spun:-Unde să mai sângereze cenușa asta
care ne visează, prieteni?
Cui să-i mai bage ea pumnul în gură?
S-a golit visteria și nimeni nu mai are curajul
să-și dea viața la granița dintre stiluri...
"Ah, dacă regele ne-ar citi în al său Luvru!"
Ce spectacol, prieteni!
Ce șansă, pentru cenușa asta care ne visează
și tocmai pe noi,
noapte de noapte...
poezie de Mariana Marin din Un război de o sută de ani (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul a creat tonul care vibrează constant, l-a înălțat din adâncul inert al lumii sale înconjurătoare de materie crudă la lumina conștiinței sale sau, poate, l-a coborât din sfera divină. În orice caz: l-a creat. El lasă să vibreze o lungime elastică între două puncte fixe, suflă printr-un tub de bambus sau printr-un os tibian golit, înzestrat cu găuri, și întemeiază, astfel, fără a avea vreo idee în această privință, ipotezele sub care poate să depășească condițiile sale "întru acum".
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!