Poezii despre eternitate. din, pagina 8
Ascensiune...
Inel cu simțământ de pace
Să dăruim naturii noastre,
Iar dragostea să ni se joace
Din trunchi în trunchi până la astre...
Veghează să ți se păstreze
Tăcute chibzuiri în piept,
Ca spița să se înzetreze
C-un umblet limpede și drept...
Îmbrățișări înmiresmate
Prin anotimpuri să ne fie
Și duse în eternitate...
Sunt năzuințe parafate
De eu!... un suflet cu chirie...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietre basorelief sălbatic
fiecare secol are morțile lui fiecare
clipă vie are o oră de eternitate o
alba-neagra infinitezimală o
asimptotă verticală vezi
muntele cu creastă pietruită vezi
umbrele care te-au înghițit vezi
negura peste brazi&oameni vezi
că asta e poezie și stelele îți străluce
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urme
Pe urmele pașilor tăi
Am trăit mereu,
Ca să știu de ce
Te-ai depărtat de iubirea mea.
Atât te-am dorit și te doresc
Că încă nu îmi amintesc,
Ca să știu de ce:
M-ai lăsat să iubesc.
Iubirea ce am avut-o,
Dragostea ce ți-o port,
S-ar putea mereu s-o iau
Cu mine în eternitate.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Aș lua în piept ...
Aș lua în piept talazul mării
Cu trupul ars de-o cruntă sete.
Frumoasa nimfă să mă-mbete
Să cad în brațele uitării.
Aș lua în piept și stei de munte
C-un suflet chinuit de furii,
Căci mintea mi-ai sucit cu nurii
Și m-ai făcut din om, grăunte.
Aș lua în piept și depărtarea
Și vânturile zbuciumate,
Cerșind pentru-o eternitate,
Să-mi umpli cu iubire zarea
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelesul vieții...
Înțelesul vieții este mai tânăr decât
viața cu treizeci de ani pe puțin.
Jumătate din viață rătăcești, frunză-n vânt,
Și vezi cum anii nu se petrec în destin.
Apoi, într-o jumătate de zi, de la-amiază la apus,
Atât de multă-înțelegere-încape-n capul meu
că i-ar trebui o eternitate lui Dumnezeu
să-asculte tot ce am de spus.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire pasăre de foc
Iubire, pasăre de foc,
Potcoavă cu noroc,
În suflet mi te-ai cuibărit,
Dar l-ai pârjolit,
L-ai inundat cu gustul cărnii tale fugare,
Apoi l-ai părăsit.
Iubire, din penele tale pierdute,
Pentru eternitate,
O mulțime am păstrat,
Ca pe-o virtute.
poezie de Valeria Mahok (19 noiembrie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Botezată clipă
Catadicsit iar cu singurătate
Lungă cu o clipă peste eternitate...
Mă rătăcesc gol în imensitate
Ca o clepsidră ce nu-și are brațe.
Să se rostogolească singură
In clipa asta inodoră, surdă,
Ce-n secunde de Hidră prea abundă
Cu același nume șarg de umbră.
Clipa ce nu trece și vine mereu
Ce se botează cu numele meu
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Enormitățile din lumea fericirii
se rostesc din inimă
de parcă te-ai adresa infinitului
din postura de stăpân
e o dovadă că nimeni nu folosește creierul
și la ce naiba să gândești
apoi să măsori de 7 ori
și să tai o singură dată
din această eroare de imensitate
oricum ar fi inutil
prin fericire se trece en fanfare
cu simțurile excitate
pipăind fiecare extremitate
ca pe un drept la eternitate
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul vieții
Brațele tale m-au cuprins
Timid, cu toată iubirea.
Când buzele ni s-au atins
Am știut ce-i fericirea!
Împreună... o Eternitate
Am privi cerul înstelat,
Iar lângă lac, în noapte
Te-aș săruta neîncetat.
Mereu mă adăpostesc
Cu calm, sub a ta aripă.
Și mai mult eu te iubesc
Lângă tine-n orice clipă.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lamento
Preț de-un ocean, vâslim întruna
Trecând nomazi printre firide,
În bezne să descoperim
Zig-zaguri oarbe de aspide.
Vâslim oceane suprapuse
Și punem nopților adaos,
Ca să privim cu ochi de zeu
La golul, zămislit, din haos
Trecând de cele întâmplate
Nu știm nici dacă am trăit,
Dar credem în eternitate
Deși, murim la infinit.
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!