epigrame vorbit

* * *

Sunt reci şi întunecoase
amintirile,
flacăra timpului nostru
s-a stins undeva, departe...
Au trecut de-atunci
câteva milenii,
poate n-am fost noi...
E posibil să fi auzit
această poveste
într-una din acele seri
de neuitat ale copilăriei...
Care copilărie?
Nici de ea nu-mi amintesc,
şi nici de ziua de ieri
când ţi-am vorbit
pentru ultima dată...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mult te-am visat (fragment)

Atât de mult te-am visat şi de tare,
Atâta am mers, atât am vorbit,
Atât de dragă mi-a fost umbra ta,
Că nu mi-a mai rămas din tine nimic.
Nu mi-a rămas decât să fiu umbră-ntre umbre,
Să fiu de-o sută de ori mai umbră ca umbra,
Să fiu umbra care o să vină şi-o să revină în viaţa-nsorită.

poezie clasică de Robert Desnos, traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem petrolifer

Vă voi vorbi despre oamenii petrolului
şi despre sufletul lor negru şi mai inflamabil decât petrolul.

Vă voi vorbi despre mine
fiindcă nimeni mai mult decât mine nu poate fi un om al petrolului
şi sufletul meu negru şi inflamabil
mă face să vă vorbesc vouă celorlalţi oameni, cu toată brutalitatea.

Aşa trebuie vorbit despre petrol: cu brutalitate.
(...)

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Ai vorbit vreodată înainte de clipa aceea in care ai spus prima vorbă?
Oare din ce eşti alcătuită tăcere
dacă nu din vorbele gândurilor
conversând fără să spună nimic...
Cât de gălăgioasă poţi fi!
Pardoxal,
când mă gândesc la tine
te văd cu păr lung...
Cine-a'ndrăznit să te rostească altfel?
Să te schimonosească
De fiecare dată când te cheamă.
Plăcută eşti imenso
Dar pleacă,
Te rog, pleacă!
Lasă-mi doar zgomotul
Ce ţi-l fac paşii.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut o barcă

mă doboară tăcerea
din mine, din jur
am plecat de aici
când trebuia să fiu
eram damnatul din cetate
când m-am întors
nu m-am regăsit
o lume însângerată în jur
viaţa asta, o epavă ciudată
ce se târăşte prin agonica lume
nu mai aştept nimic
ce să mai sper
o viaţă de lacrimi
privesc în jur
şi mă cutremur
mă ucide suferinţa
corbi pe drum
croncăne pe cer
am vorbit cu ea
mă aşteptă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sid Loomis: E o chestie la care se gândeşte de ani întregi. Vrea să o interpreteze pe mama lui Iisus.
Invitat la petrecere: Ah.
Sid Loomis: E o chestie oedipiană – o iubeşte pe ea, vrea să-l lichideze pe tată. Înţelegi tu, e o încurcătură. Şi bineînţeles, am vorbit cu Ira Gershwin pentru o variantă modernă a musical-ului "Cocoşatul de la Notre-Dame". "Quasimodo Jones".
Invitat la petrecere: Helen are aşa o... o vitalitate, e atât de proaspătă. Chiar şi faţa ei e atât de netedă!
Sid Loomis: Ştiu. Transplatul de ovare de maimuţă funcţionează.

replici din filmul artistic Împuşcături pe Broadway, scenariu de Woody Allen (16 septembrie 1994)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbajul dragostei

Oferă-i soţiei respect,
oferă-i şi iubire
Şi totul va fi perfect,
vei culege mulţumire.

Oferă-i o floare
şi floarea-i va vorbi,
De dragostea ta mare,
iar ea, te va iubi.

Ea nu-ţi cere mai mult
decât o-îmbrăţişare.
Tu fură-i un sărut
şi fericirea-i mare.

O vorbă n-ai rostit.
Tot timpul ai tăcut.
Pentru tine au vorbit,
o floare şi un sărut.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc din Prislop

"Va lua ţara foc din Prislop!"
Sunt spuse de om împlinit.
Puţini înţeleg cu ce scop,
părintele Boca aşa a vorbit.

Cu foc din Prislop am plecat,
de la lumina de lumânare.
De-atunci zeul Zamolxe chemat,
trezeşte pe cei dormind în altare.

Aprins pe creste, în văi carpatine,
focul a ars şi în sanctuare.
Dacii învie, în mine şi tine,
spiritul lor niciodată nu moare.

În focul de sfânt profeţit,
de el inimile ne sunt atinse.
Căci din Prislop noi am pornit.
Ţara? E rugul lui Zamolxe!

poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o oală de pământ

Ieri am îngropat un gând
Într-o oală de pământ
Şi-am mai pus, aşa-ntr-o doară
Şi un bob de lăcrămioară.

Le-am dat apă, le-am vorbit,
Până când au răsărit:
Gând curat, ce floare rară!
Dar... uscată lăcrămioară!

Ce-am greşit de nu s-a prins
Decât gândul? Şi s-a stins
Floare albă, minunată?
N-o să aflu niciodată!

Floare veştedă şi gând,
Într-o oală de pământ.

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tăcere

N-a fost cu neputinţă. N-a fost greu.
Aseară am vorbit cu Dumnezeu.
La fel de clar, de simplu, de senin,
Cum ai tăifăsui cu un vecin...
E drept că El tăcea. Sau, mai curând,
Iradia în fiecare gând,
În fiecare şoaptă şi impuls,
În fiecare zbatere de puls.
Doar eu grăiam. Şi iată că, treptat,
Discursul în tăcere s-a mutat,
Tăcerea s-a umplut de sens şi ţel,
Tăcerea era drumul către El.
Aşa-I vorbeam. Spunându-I tot, deschis,
Aşa-I vorbeam: Abis lângă abis.

poezie de Eugen Dorcescu din Biblice (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!