eliberare

Oare câţi au dat cu piciorul unei relaţii frumoase şi serioase de dragul distracţiilor? Vara, parcă toată lumea înnebuneşte. Cum vine vara, începi să te temi că pierzi bărbatul de lângă tine. Dar poate că vara aduce, foarte multor femei, eliberare: scapă de mincinosul şi de monstrul care le ţinea legate la ochi.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lucrezi, lucrează; când te distrezi, distrează-te. Amestecarea celor două nu dă niciodată rezultate. Tot ce vei reuşi să faci va fi să te amăgeşti în legătură cu amândouă. Dacă munceşti şi te distrezi în acelaşi timp, nu vei reuşi să te bucuri de marea realizare şi completa eliberare care este darul relaxării pure.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisul este o formă de eliberare, în general. O formă de a te rupe din rutina zilnică, de a evada din cotidian, de a-ţi crea propria lume, o lume în care să te poţi refugia oricând, o lume în care poţi fi orice, oricine, tot şi toate...

aforism de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimile oamenilor nu se leagă numai prin armonie. Se leagă şi mai adânc prin răni. Se unesc prin durerile şi fragilitatea fiecăreia dintre ele. Nu există linişte fără ţipete de durere, eliberare fără sânge vărsat, acceptare fără pierderi acute. Asta stă la rădăcina adevăratei armonii.

Haruki Murakami în Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013)
Adăugat de Iunia Bujiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu înţelegi ceea ce auzi, deoarece atenţia ta este în căutare de sunet. Când cauţi sunetul, te separi de linişte. De aceea, înainte de a asculta sunetul, ascultă liniştea din care provine sunetul. În acest fel, te vei elibera de nevoia de a înţelege, iar această eliberare îţi va aduce o înţelegere mult mai profundă a realităţii.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurii oameni pentru mine sunt cei nebuni, cei care sunt nebuni după viaţă, nebuni după vorbă, nebuni după eliberare, dorind totul în acelaşi timp, cei care nu cască niciodată şi nici nu spun banalităţi, ci ard, ard, ard.

citat din Jack Kerouac
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrare

Oricine-ai fi: tu seara ieşi afară
din cameră, unde tu totul ştii;
casa ţi-e ultima povară:
oricine-ai fi.
Cu ochii obosiţi ce-abia mai pot
Cuprinde tocitul prag pentru eliberare,
în faţa lui ridici copacul negru tot
şi-l pui mlădiu şi singur cerului altare.
Şi lumea ai creat. Şi ea e mare,
ca un cuvânt ce pârguie în pace.
Şi cum voinţa ta-nţelege sensuri rare,
ea lasă tandru ochii tăi să plece...

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Întrebare
Vino,
să-mi dai
sărutarea din urmă
râncedul vis
al morţii să-nceapă
blândul luntraş
să mă treacă o apă
spre liniştita umbrelor turmă
nu ştiu de ce
nu mi-e teamă de moarte
parc-o aştept
ca pe-o eliberare
plin de tăceri
obosit de păcate
sper să găsesc
răspuns la-ntrebare
nu mă jeli
nu mă duc spre pieire
umbrele reci

[...] Citeşte tot

poezie de Kosta Vianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea arsă

Ce poţi să faci cu o carte arzând!
Poate să te încălzeşti la flacăra ei
până te năpădesc pistruile cuvintelor...
sau să o arunci
într-un munte de unde o să erupă autorul ei!
Ce miros de carne mototolită!
Ce eliberare a purificării!
Ce minte golită
de focul încercării...
Da! Sari pe cenuşa cărţii arse
şi se-aud trosnind în minte
minunate gânduri false
cum zăceau printre cuvinte.
Şi tot sari
până dispari!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reiau

îmi reiau viaţa de la capăt,
albul hârtiei de scris mă priveşte
printre rândurile suferinde în lumina uscată.
pun o armură peste cuvinte
şi nu ascult dreptul cerului.

gândesc cu alte simţuri într-o tăcere totală
lângă licărul cafelei din ceaşca argintie,
o aparentă ieşire la suprafaţă din surparea înfiorării
încearcă starea de nefiinţă
din adâncimea obscură.

aştept somnul de eliberare
de toate orizonturile făcute inele.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!