Toate rezultatele despre dumitru matcovschi iarba, pagina 8
Dimineață de vară
Bătrânii îmi spuneau că-n zori,
în grâu, cântă pitpalacul.
Boabe de rouă cad pe flori,
soarele-înroșește lacul.
Negrul nopții se destramă,
se aurește tot lanul.
Câmpia la muncă cheamă,
să strângă pâinea, țăranul.
Necuvântătoarele
se trezesc de dimineață.
Să salute soarele,
ciocârlia se înalță.
Pe iarba verde strălucesc
boabe de mărgăritar.
E anotimpul ce-l iubesc.
E vară-n câmp și-n calendar.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă de câmpie
Pe câmpul cu iarba arsă
Zboară grauri stoluri, stoluri,
Desenând pe cer decoruri-
Ca o pictoriță-n transă!
Apoi fac o buclă-ntoarsă,
Peste vie dând ocoluri,
Pe câmpul cu iarba arsă-
Zboară grauri stoluri, stoluri!
Toamna s-a întors acasă
Și e toată numai doruri,
După vara cu pârjoluri
Simfonile-și revarsă-
Pe câmpul cu iarba arsă!
rondel de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După toată degringolada de la Chișinău, după ce fuseseră atacați Matcovschi și Dabija, am fost nevoită să mă retrag la București. La plecare, la conferința de presă, am declarat atunci că încă 100 de ani de luptă împotriva hidrei rusești, n-ar însemna nimic fără ajutorul țării-mamă. Din păcate, în România am găsit o clasă politică pusă pe căpătuială, coruptă și vândută. Numai eu știu câte am îndurat aici, fiind numită rusoaică, KGB-istă și comunistă. Mai bine mă împușcau atunci când s-a tras în geamurile casei mele din Chișinău.
citat clasic din Leonida Lari
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba verde de acasă
La fel și-n cer, dar totuși diferit,
Ba poate chiar conform cu altă viață ‒
Înzdrăveniți ne-om lua la fugărit,
Dar prin grădini nu va mai fi verdeață.
Și ce păcat, căci am călca ușor,
Imponderabili, spirite plutinde,
Dar pământeasca iarbă de ogor
La Dumnezeu pe pajiști nu se-ntinde...
Acolo e lucernă de neon
Și-s supraveghetori discreți, angelici,
La megafoane, muzici de bon-ton
Și diavoli feminini, cu ochi eterici.
Și cât e raiul rai de lung și lat,
N-o să găsim un fir de iarbă grasă,
Și ne-om șopti, cu glas îmbălsămat,
Că tot mai bine ne era acasă.
poezie de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba și goarna
Înainte de a muri
să-ți iei iarba
mi-a spus goarna!
Înainte de a trăi
să-ți iei goarna
mi-a spus iarba!
Iar eu stăteam cu mâna dreaptă în stânga
și cu mâna stângă în dreapta
și cu singurul ochi îngropat
în pământ
și cu toți ochii
în cuvânt
îmbrăcat în mormânt.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regizorul: Aiurea! Tu îngropi iarba tăiată, atâta tot! Dar gazonul din parc îl tund eu, amice! Nu uita, coasa e la mine!
Groparul: Atunci trebuie să tai mai adânc! Din rădăcină! Altfel, amândoi muncim degeaba. Pe unde cosești tu, iarba crește mai mare, mai deasă...
replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba de acasă e cea mai verde pentru că numai acasă crește o iarbă atât de verde.
citat din Antonio Mura
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până crește iarba... (după proverbul englez While the grass grows, the horse starves)
Până crește iarba,
Îmi albește barba,
Piere portocalul
Și îmi moare calul.
poezie de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (10 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până crește iarba, calul moare de foame. While the grass grows, the horse starves. (En). (Pr. englez; tr. George Budoi, [...] | Citește tot comentariul
Doamnă iarbă
Doamna mea dinspre câmpii
Bate vânt de reci securi
Plâng amiezile în fructe
Și lumina în păduri.
Doamnă iarbă, eu mai sunt
Cântecul de sub pământ
Murmurat în lacrimi line
Peste hohotul din tine.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Exercițiu de blestem
Dar nu mai ard produc cenușă
să nu te bat la cap că nu e ușă
Să nu scot gheara nu-s pisică
dau din coate când mi-e frică
S-arunc aureola asta-i frunte
să merg odată dacă-s munte
Și dacă-i iarba iarbă nu hârtie
să o cosesc nu pentru-a scrie
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!