Replici despre dreptul de autor, pagina 8
Balian de Ibelin (către cei din Ierusalim): A căzut pe umerii noștri datoria de a apăra Ierusalimul, iar noi ne-am pregătit cât de bine am putut. Nici unul din noi nu le-a furat orașul musulmanilor. Niciun musulman din marea lor armată care se îndreaptă acum spre noi nu era născut pe vremea când acest oraș a fost pierdut. Ne luptăm din cauza unor ofense pe care nu noi le-am adus, împotriva unora care nici măcar nu erau în viață pentru a se considera jigniți. Ce este Ierusalimul? Templele voastre sunt construite peste templul evreu pe care romanii l-au dărâmat. Templele musulmane sunt construite peste ale voastre. Ce este mai sacru? (Pauză.) Zidul? Moscheea? Cimitirul? Cine le revendică? Nimeni n-o poate face. (Își ridică vocea.) Cu toții avem dreptul asupra lor!
Episcopul, Patriarhul Ierusalimului: Blasfemie!
Almaric (către Patriarh): Taci.
Balian de Ibelin: Apărăm acest oraș, nu pentru a proteja aceste pietre, ci pe oamenii care trăiesc printre aceste ziduri.
replici din filmul artistic Regatul Cerului, scenariu de William Monahan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mickey: Sunt aici ca să te avertizez că trebuie să fii foarte atent cu această oportunitate. Pentru că, după cum spune și în Biblie, nu o să ai o a doua șansă. Ei bine, ceea ce îți trebuie ție este un impresar. Un impresar, ascultă-mă. Eu știu pentru că sunt în tagma asta de 50 de ani... Am văzut de toate, absolut de toate. Știi ce am făcut? Le-am făcut pe toate. (Ține în mână, în dreptul feței, un bec aprins.) Uite, aici, la ochiul stâng, am avut 21 de copci. Am avut 34 la ochiul drept. Știi că am avut nasul spart de 17 ori? (Se uită la posterul lui Rocky cu Rocky Marciano) Știi, îmi amintești de Rock... Te miști ca el, ai o inimă ca a lui... Am atâtea cunoștințe, le-am strâns în cap, aici, pe toate și vreau să ți le ofer ție. Vreau să am grijă de tine, să mă asigur că toate porcăriile prin care am trecut eu nu or să ți se întâmple și ție. Nu poți cumpăra ce am eu să îți ofer.
Rocky: Am avut nevoie de ajutorul tău acum 10 ani. Acum 10 ani. Nu m-ai ajutat niciodată deloc. Nu ți-a păsat. Eu am cerut, dar tu nu ai auzit niciodată nimic. Cum e cu momentul meu de glorie, Mick? Tu măcar l-ai avut pe al tău. Eu nu am avut nicio glorie... Nu am avut nimic. Vrei să fii lângă ring și să vezi asta, nu? Vrei să ma ajuți? Hai, luptă cu campionul. Da, o să mă bat cu el... O să îmi pocească fața.
replici din filmul artistic Rocky, scenariu de Sylvester Stallone
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alex: Ah, nu-ncepe și tu ca Nis!
Lucian: Cum adică?
Alex: Păi, nărodul ăla îmi zicea că-l trădez, renunțând la burlăcie; glumea, desigur...
Lucian: Păi, Alex, nu mi se pare deloc o glumă; chiar ai renunțat la burlăcie. Deci, e ceva serios, foarte serios.
Alex: Da, bineînțeles, am renunțat, dar Nis nu-i singurul care a rămas; ar mai fi Mihai și evident, tu. Campionul, cu Ly, are toate șansele să devină în curând ca mine. Dar tu, ce perspective ai?
Lucian: Eu nu, încă nu. Deocamdată, îi țin companie nărodului de Nis. Oricum, tu, cu doctorița noastră, ai nimerit bine; te-ai orientat perfect. Te-ai aranjat! E, într-adevăr, o persoană remarcabilă. Ai fost norocos...
Alex: Și încă sunt... Luci, are o fire nemaipomenit de voioasă, nu m-aș fi așteptat niciodată să descopăr asta la ea. Înainte mi se părea o persoană distinsă, dar foarte distantă, rigidă. Pentru ca acum să aflu că nu e deloc astfel. E de-a dreptul minunată!
Lucian: Grozav, bătrâne! Înseamnă că n-ai ce să regreți. Dar altfel, cum o duci? Cum e cu problema ta, cu ochii?
Alex: Ah, nu mă mai deranjează deloc, nimic. Nu mă mai dor ochii, văd foarte bine și m-am obișnuit deja cu prezența ochelarilor, nu mă incomodează deloc. Acum nu m-aș mai putea lipsi de ei, n-aș vedea bine fără ei.
Lucian: Păi... Îmi pare bine, bătrâne.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninotchka: Tu ești ceva ce noi nu avem în Rusia.
Leon: Mulțumesc.
Ninotchka: De aceea cred în viitorul țării mele.
Leon: Da. Am început și eu să cred asta de când te-am cunoscut. Încă nu-mi dau seama despre ce e vorba, de fapt, sunt confuz, speriat. Fascinat. Ninotchka, mă placi măcar un pic?
Ninotchka: În mare, așa, nu arăți chiar rău.
Leon: Mulțumesc.
Ninotchka: Pupilele tale sunt suficient de albe. Corneea e într-o stare excelentă.
Leon: Corneea ta e de-a dreptul remarcabilă. Ninotchka, dacă tot ești așa expertă, spune-mi, e posibil să mă îndrăgostesc de tine?
Ninotchka: De ce trebuie mereu să aduci vorba de false valori? Dragostea e o denumire romantică pentru cel mai simplu proces biologic, sau mai bine zis chimic. Se vorbește și se scrie foarte mult aiurea despre asta.
Leon: Ah, înțeleg. Și cum ai spune altfel?
Ninotchka: Sunt conștientă de existența unui impuls natural valabil pentru toată lumea.
Leon: Și ce aș putea eu să fac pentru a încuraja un astfel de impuls dinspre tine?
Ninotchka: Nu trebuie să faci absolut nimic. Din punct de vedere chimic suntem deja compatibili.
Leon: Ești incredibilă! Ninotchka. Ninotchka.
Ninotchka: Vezi că te repeți.
Leon: Da, aș vrea s-o spun de mii de ori. Te rog să mă ierți dacă sunt un pic demodat. În esență, rămân totuși un biet burghez.
Ninotchka: Nu e niciodată prea târziu să te schimbi. Și eu am aparținut odată micii burghezii.
replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bibliotecarul: Ei bine, să-ti zic eu ceva, băiețaș. Știi ștampila aia mică pe care scrie Biblioteca Publică New York? Poate că nu înseamnă nimic pentru tine, însă pentru mine înseamnă al dracului de mult. Sigur, n-ai decât să râzi. Știu eu genul tău: insipid, care face scene și încalcă normele. Da, știu eu ce gândești: De ce face tipul ăsta atâta tămbălau de niște cărțulii vechi? Să-ți dau un indiciu, puștiulică. Poate oamenii ca tine și ca mine pot trăi fără biblioteci. Poate. Desigur, suntem prea bătrâni pentru a schimba lumea. Dar copilul acela, care se așează și deschide o carte, chiar în momentul ăsta, într-o aripă a bibliotecii locale, și găsește desene cu penisuri în The Cat in the Hat sau The Five Chinese Brothers. Nu merită ceva mai bun? Uite, dacă tu crezi că este vorba despre plata întârziată a unor amenzi și cărti care lipsesc, greșești. Este vorba despre dreptul acelui copil de a citi o carte fără ca mintea să i se pervertească. Sau poate asta te excită, Seinfeld. Poate așa te simti bine, tu și prietenii tăi. Am o veste pentru tine, puștiule: S-a terminat cu distracția. Ai 7 zile la dispoziție, Seinfeld. Adică o săptămână.
replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: De fapt, de când ești aici, în navă?
Lia: De duminică dimineața, Luci.
Lucian: Regret cele petrecute... N-aș fi vrut să mă vezi în halul ăla.
Lia: Lasă, Luci... N-are importanță! Totuși, nu trebuia să le spui colegilor noștri totul, nu era nevoie să te umilești singur față de ei; eu am tot încercat de vreo câteva ori să te opresc. De ce ai făcut-o?
Lucian: Așa mi s-a părut mie corect.
Lia: Cum?! Să te înjosești în fața lor?
Lucian: Să mă umilesc?! Nu, asta am făcut-o atunci când m-am îmbătat, din inconștiență... Acum, doar spunându-le adevărul, nu cred că prin asta m-aș fi înjosit cu ceva. Adevărul e adevăr; până la urmă tot s-ar fi aflat, ar fi ieșit la iveală, ar fi fost imposibil altfel, deci, era mult mai bine să-l dezvălui direct, chiar eu. Așa e corect.
Lia: Ce crezi c-ai câștigat prin asta?
Lucian: Nimic. Nici nu urmăream vreun câștig... Poate doar că am dovedit că sunt într-adevăr sincer, așa cum am afirmat întotdeauna. După părerea mea, așa-i mai bine; fără secrete! Colegii mei aveau dreptul să afle ce s-a întâmplat în realitate.
Lia: Nu știu dacă într-adevăr a fost bine, însă presupun că ți-a trebuit mult curaj pentru a recunoaște acest adevăr, care nu te favorizează deloc.
Lucian: Mă favorizează sau nu, este adevărul; nu-l pot schimba în favoarea mea.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sever: Cadet Ristea, în vârstă de aproape 18 ani, născut la data de 30 iulie 2067, în Craiova; părinții Marilena și Emilian Ristea, ambii angajați ai Institutului. Ai învățat mereu aici, în Institut, deși nu ți-ai terminat încă studiile; vei absolvi de abia vineri, după susținerea examenului de licență; am înțeles chiar că azi ai venit de la proba la mate... Îți urăm mult succes!
Mihai: Mulțumesc, domnule.
Sever: În fișa ta mai figurează faptul că ai fost campion mondial la lupte, de genul artelor marțiale, până anul trecut inclusiv, la juniori, dar ai renunțat la cariera sportivă începând din acest an, când trebuia să treci la seniori. Proiectul de diplomă îl vei prezenta vineri, iar dacă vei promova, vei deveni informatician și fizician; în plus, dacă vei pleca în această misiune, astronom și astronaut. Ai obținut dreptul de a deveni membru al echipajului în această misiune, în urma promovării concursului organizat în acest scop, concurs la care ai obținut rezultatul final maxim. Examinatorul tău n-a fost acuzatul de acum?
Mihai: Nu. A fost geograful cel înalt...
Sever: Nistor Harris.
Mihai: Întocmai, el.
Sever: Deci, el te-a asistat... Să mai adăugăm că la data oficializării misiunii ai fost numit șeful securității. Cam atât. Știi de ce te afli acum aici?
Mihai: Da, știu. A fost depusă o reclamație împotriva comandantului misiunii, Lucian Enka.
Sever: Așa-i.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Da, normal. Și deși am încredere deplină în tine, pentru a înlătura orice suspiciuni în ceea ce te privește și pentru a mă asigura că nu mă înșel în privința ta, te-am verificat totuși și pe tine. Am urmărit înregistrările din momentul în care colega ta cea blondă a ajuns la bordul navei voastre.
Lucian: Ați urmărit înregistrările?! De la bordul navei noastre, "Pacifis"?! Un moment! Mi s-a spus clar că ceea ce se petrece în interiorul "Pacifis"-ului nu poate fi urmărit de aparatura existentă pe planeta dumneavoastră!
To Kuny: Nu, comandante! Sigur ai înțeles tu greșit! Cu aparatura noastră putem urmări orice, oricând! Ți s-a spus doar că locuitorii Proximei nu sunt chiar atât de indiscreți încât să vă urmărească până și în interiorul propriei voastre nave. Aveți dreptul la intimitate... Însă în situații de excepție, cum a fost aceasta, cel puțin eu îmi pot permite să încalc această regulă. Crezi că am procedat greșit?
Lucian: Nu, deloc... Înțeleg că doreați să vă convingeți de corectitudinea mea, mai ales că era vorba despre fiul dumneavoastră.
To Kuny: Și m-am convins, o dată în plus, dacă mai era necesar. De acum încolo, n-am să te mai verific niciodată, comandante! Pentru că am deplină încredere în tine, băiete! Ți-ai câștigat-o pe bună dreptate. Deci, am să te cred pe cuvânt oricând, indiferent despre ce ar fi vorba; nu va mai fi nevoie de nici un fel de dovezi!
Lucian: Vă mulțumesc, domnule!
To Kuny: N-ai pentru ce, băiete! Și tot pentru că ești demn de încredere, nu regret nici faptul că ți-am acordat prietenia mea, pe care, sincer, o meriți.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Să trăiți, domnule comandant! M-am prezentat, după cum ați ordonat. Vă rog să mă scuzați pentru întârziere și pentru neplăcerea provocată.
Lucian: Să nu exagerăm, totuși... Ia loc, Lia, te rog! Nu ești pedepsită, ca să stai în picioare. Raportul tău este acolo unde l-ai lăsat. Acum putem începe ședința, în sfârșit. Aproape la timp, la ora stabilită prin program.
Lia: Dar ați menționat deja "insubordonare" în raport, în dreptul numelui meu, domnule?
Lucian: "Domnule"?! Da, normal... Altfel cum crezi că ar fi posibil? Cum se poate denumi sau califica tot ceea ce ai făcut? Cum altfel poate fi clasificat comportamentul tău?
Lia: N-am idee. Dumneavoastră decideți acest lucru, domnule.
Lucian: "Dumneavoastră"?! Cu mine vorbeai, Lia?! Hmm; renunț... Bine. În cazul ăsta, fiind toți prezenți, putem începe ședința noastră de astăzi, pe care eu, comandantul misiunii, Lucian Enka, o declar deschisă.. N-am uitat observația pe care mi-ai făcut-o data trecută, domnișoară consilier, așa că astăzi eu voi fi cel ce va începe cu prezentarea raportului. Astăzi eu voi fi primul. Deci, vă voi spune ce am reușit să aflu în ultimele patru săptămâni, de când nu ne-am mai întâlnit, de data trecută, de la prima noastră ședință. Pentru mine au fost de fapt doar trei săptămâni, fiindcă timp de o săptămână nu am putut face nimic, știți cu toții din ce cauză anume, din aceeași cauză din care am anulat întâlnirea noastră din urmă cu două săptămâni, fiindcă aceasta de acum trebuia să fi fost deja a treia ședință, nu a doua.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugen: Vai, doamnă, dar nu-i puteți impune punctul dumneavoastră de vedere; băiatul e destul de mare pentru a lua singur decizii în ceea ce-l privește. În plus, trăim într-o țară liberă, iar el, ca orice alt cetățean al acestei țări, are dreptul să...
Diana: Vă rog, domnule profesor! Nu trebuie să-mi amintiți dumneavoastră care sunt drepturile omului; le cunosc și eu destul de bine! De asemenea, știu și ce prevede Constituția acestei țări libere în care trăim acum, dar nu-i vorba despre legi aici; poate mai mult despre sentimente, iar în privința asta, nici mie nu-mi poate impune nimeni nimic; nici chiar legislația țării, pentru că nu încalc nici o lege împotrivindu-mă. Aș încălca însă legea firii dacă aș fi de acord.
Eugen: Aveți dreptate, dar nu în totalitate. Știți ce vă sugerez eu? Tot ce vă pot spune e să vorbiți cu Luci și să vă înțelegeți cu el, să lămuriți problema împreună.
Diana: Tocmai asta e; eu aș vrea să vorbesc cu el, dar el mă evită intenționat. Se ascunde... Nu pot să dau de el; nu vrea să mă asculte...
Eugen: Poate ar trebui să-l ascultați și dumneavoastră pe el, să auziți ce are de spus...
Diana: Sunt dispusă să-l ascult; să vină acasă, să-mi explice... Vă rog să-i transmiteți acest lucru din partea mea.
Eugen: Cu siguranță, am să-i transmit. Sper însă să vă dați seama că nu-l pot obliga să procedeze astfel, împotriva dorinței lui. Ca profesor, nu mă pot amesteca în viața lui particulară; n-am nici o autoritate asupra lui în acest sens. Deci, nu vă pot ajuta mai mult de atât.
Diana: Desigur, vă înțeleg, domnule profesor.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!