dominique swain

Scrabble

În desagă găseşti o dragă,
Joci un scrabble, tu est faible,
Aproximativ, aproape beţiv,
Că moartea nu-i convingătoare,
Doar adevărul naibii doare,
Visezi pe Sf. Dominique
şi te trezeşti livid, lichid,
lipseşte din cântar un cord,
s-a dus în nori, la sud, la nord,
e comandant jupân limbric,
nici pace, nici război, nimic,
vină profeţii mei pe Net,
tu mă trădaşi, Jeanette-Georgette,
ca două tunuri sânii ei,
în jur sar excitaţi pigmei,
bătrânii par copii din nou,
doar ne-am ivit cu toţi din ou.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uraganul

Spre-asfinţit, la orizont, o linie-argintie,
Parcă din cea mai neagră beznă apărută,
Scânteind ca sabia lui Azrael,
Semnalizând o răfuială, o dispută:

Tot mai ameninţătoare întunecimea s-a-încruntat,
Apoi s-a albit linia, înfricoşătoare ca un şarpe.
Toţi cei care-o priveau ştiau bine prevestirea-aceea –
Simţeau că uraganul este foarte, foarte-aproape!

Până la bompres talazurile s-au înălţat,
Cei mai bravi au devenit smeriţi ca preoţii;
Tunetele se-apropiau învolburând oceanul
Cu rânjete mai fioroase c-ale morţii:

Velele şi straiurile fâlfâiau rupte-n două,
Catargele şi vergile gemeau fenomenal,
Cerul, negru ca smoala, se-apropia de ape
Se-avânta până la cer catargul principal.

[...] Citeşte tot

poezie de Charles Swain, 1801-1874, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi voi aminti toată viaţa, atunci am avut un moment de mare ezitare... Într-adevăr, o secundă am rămas imobil, paralizat (delicioasă paralizie). Eram Paris cu mărul, Heracle la întretăierea drumurilor, ba chiar - mai puţin glorios, dar mai adevărat - măgarul lui Buridan. Totuşi, m-am hotărât. Ar fi fost mai bine să-mi rup glezna. Ce înseamnă destinul! Cel puţin aceste secunde, gustate până la sufocare, acoperă cu iluziile liberului-arbitru capriciile nemiloase ale întâmplării. Am ales deci întâietatea şi misterul şi, din nefericire pentru mine..., am urmat umbra cea albă.

Dominique Noguez în Dragoste neagră (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată chiar, în rarele perioade când eram oarecum detaşat de ea şi când rămâneam cast, ajungeam să trăiesc în faţa cadrajelor neîndemânatice şi a gros-planurilor insistente atitudinea pur utilitară pe care oamenii o au văzând filme pornografice. Nu era decât un corp frumos - vai!, nu era decât fantoma unui corp frumos - printre atâtea altele. Atunci, totul schimbându-şi perfect sensul, ardoarea, senzualitatea rară care mă şocau profund când păreau să se îndrepte spre parteneri mă excitau profund, câtă vreme mă făceau să cred că mi se adresau doar mie.

Dominique Noguez în Dragoste neagră (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată n-am crezut cu adevărat în miracole; ea nu mi-a făcut nici măcar de departe impresia că ar fi o zână sau o fantomă; părea - şi tocmai acest fapt mă lega de efigia ei mişcătoare - prea vie. De aceea, mi-a venit deodată ideea să caut în singura direcţie în care o putea lua o fiinţă umană abătută de la drum: plaja. Evident, pustie la acea oră, cum puteai judeca în penumbră, eliberată până departe de apele retrase ale oceanului, după cum o indica foşnetul moale al valurilor. Mi-am scos pantofii şi am înaintat. Mi-a trebuit ceva timp până s-o văd, într-atât hainele-i albe se confundau cu pânzele de spumă. Mersese cât mai aproape de valuri; le contempla nemişcată, în picioarele goale, retrăgându-se cu un uşor salt graţios numai atunci când izbeau prea tare, în restul timpului lăsând broderiile apei să-i înlănţuie gleznele.

Dominique Noguez în Dragoste neagră (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accente

Cel mai rău inamic este fostul amic,
Dar orice inamic este un nimic,
Spuse Sf. Dominique,
Accente omniprezente, acide şi paricide,
De ţintă ţine-te, flintă,
Ia seama, nu eşti Dalai Lama,
Combativ, rebarbativ, vandal,
Vin din deal,
Bucuriile, curiile au adus copii şi mame,
Duhuri, parfumuri, spray-uri,
Cervantes scria okay-uri,
Dix a pus mâna pe-un pix,
A fost condamnat la fix.
Zece ani şi o lună, te joci cu legea străbună?
Un amic îmi arăta degetul mijlociu, ha-ha-ha,
Dai peste purcei, unde vrei, galilei,
Cel mai bun acatist, turneul unui pianist.
***********************************
Eliberează-i şi pe îngeri şi pe diavoli,
Fii liber ca o pasăre pe cer,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!