descoperita

La întrebarea: "Dacă la finalul anului următor nu ai mai avea grija banilor, ce ai face? Cum ar arăta viaţa ta?", în topul celor mai întâlnite răspunsuri este, în mod paradoxal, "Aş construi o afacere." Deşi majoritatea oamenilor pleacă de la ideea că a porni o afacere este principalul pas în a deveni independent financiar, banii îşi pierd din importanţă pe măsură ce libertatea de a face ceea ce te pasionează este descoperită. Fericirea nu este dată de bani, ci de libertate. Libertatea este dată de bani. Nu de milioane de euro, ci exact de suma care îţi permite să nu te mai gândeşti la stomac. Din momentul în care nu îţi mai este foame fizică, foamea devine spirituală. Şi vei avea libertatea să fii, să faci şi să ai absolut tot ce îţi pui în minte. Te provoc să îţi urmezi pasiunea!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai incurabilă boală descoperită de OM în secolul XXI nu este nici cancerul, nici SIDA, nici Ebola; ci GÂNDITUL. Când omul se va vindeca de această boală dând pauză la minte, atunci dorinţa lui perpetuă de a îngrăşa mintea generaţie după generaţie, va înceta şi Adevăratul Rai se va reîntoarce pe pământ. Atâta timp cât nu realizezi că Raiul şi Iadul sunt simple creaţii ale minţii umane în numele controlului, nu vei realiza cât de Absurd este să crezi că eşti despărţit de Dumnezeu, de care nu te poţi desprinde nicicum. Dualitatea adică mintea învăţată de mic este diavolul, iar unitatea veşnică a Conştiinţei eşti tu Preafericitul Dumnezeu. Cum de nu vezi simplitatea vieţii veşnice la care te invit?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea

N-am de gând s-o ţin tot într-un plâns,
nici să râd întruna,
nu prefer o caznă alteia.

Aş prefera instantaneitatea unui film prost,
dar nu a unuia care te adoarme, ci a unuia la scară mare,
cum ar fi o superproducţie.
Vreau să fiu măcar la fel de viu pe cât de vulgar.

Iar dacă nişte aficionado* ai daravelelor mele spun " Nu pare
a fi Frank," cu atât mai bine!
Eu nu port mereu costume cafenii sau gri, aşa-i?

Eu port la operă tricourile de zi cu zi,
iar asta destul de des. Vreau ca picioarele mele să fie desculţe,
vreau să fiu bărbierit, iar inima mea –
în ceea ce priveşte inima, nimic nu poate fi planificat, dar
cea mai bună parte a ei, poeziile mele, este descoperită.

[...] Citeşte tot

poezie de Frank O'Hara, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Inspiraţia venea în urmă, pe jos,
Poetul mergea în frunte, călare,
Şi primea onorurile.

La mijloc mulţimea, descoperită.
Se făcea că era o proocesiune, până la urmă.
Unii acuzau dureri mari,
Se făceau că erau încă la doctor,
Căci se văitau cu speranţă,
Alţii plângeau de-a binelea,
Se făcea că era o procesiune totuşi,
Da, o procesiune, într-adevăr.
«Dar mortul?» «Unde e mortul?» – se auzea –
«Noi pe cine jelim, de trei zile?»
«Oare a fost spălat bine răposatul?»
«Spălarea mortului cere o îndemănare
Pe care foarte puţini doctori o mai au» – se auzea.

Poetul mergea înainte, călare,
Fiindcă depăşise toate minunile astea, băbeşti.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este o convingere limitativă. Oriunde crezi că e capătul, adevărul absolut sau ultima opţiune, descoperi că dincolo e o întreagă lume ce aşteaptă să fie descoperită. Gândirea care te-a ajutat să atingi rezultatele de până acum este cea care acum te împedică să evoluezi şi te ţine în zona de confort. Mişcă-te continuu, trage de mintea ta permanent şi extinde-ţi orizontul. Caută provocările. Orice ai şi vezi acum în viaţa ta, nu este decât o convingere limitativă. Cere mai mult. Ţinteşte mai departe. Poţi avea totul. Azi vreau să îmi spui ce referinţe, ce standarde ai în viaţă? Ce scopuri şi obiective vrei să atingi şi când vei ştii că le-ai atins? Apoi, spune-mi ce faci zilnic pentru a pune o cărămidă la obiectivele şi construcţiile tale?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson: Încă de la începuturile omenirii, oamenii au avut impulsul de a crea artă. Îmi poate spune cineva ce este asta?
Joan Brandwyn: "Bizon rănit", Altamira, Spania, în jur de anul 1500 Î. C.
Katherine Watson: Foarte bine, Joan. În ciuda vechimii acestor picturi, din punct de vedere tehnic, ele sunt foarte sofisticate...
Joan Brandwyn: Datorită umbrelor şi a grosimii liniilor ce accentuează cocoaşa bizonului, nu-i aşa?
Katherine Watson: Exact. Următorul diapozitiv. E posibil să nu ştiţi foarte bine ce este aceasta. A fost descoperită de arheologi în...
Betty Warren (pe un ton sec): 1879, Lesco, Franţa, datează din anul 10.000 Î. C., se deosebeşte de celelalte prin fluenţa liniilor care înfăţişează mişcarea animalului. (Clasa râde.)
Katherine Watson: Impresionant. Numele?
Betty Warren: "Turmă de cai".
Katherine Watson: Mă refeream la numele tău.
Giselle Levy: Noi îi spunem Căluţul.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme scrise cu frica în sân

Niciodată n-am ştiut să stau într-o cameră
Să-mi potrivesc glasul la nivelul discursului
N-am ştiut ce să fac cu mâinile, mă încurcă
Am vocea prea stinsă ca un plânset surd
Şi în plus transpir abundent emoţie
Îmbrăcămintea total neadecvata, vara prea gros
Iarna subţire, niciodată cum trebuie
Toţi zic că sunt nepotrivit, să mă schimb
Cum să mă schimb când eu altul nu ştiu
Râd cu toţi dinţii cariaţi până în vârful urechilor
Un poet... un poet neînţeles.....
Şi-atunci mi-am închis poezia în mine cu lacăte
O pasăre cu aripi smulse strigând mută
Din când în când mai pâlpâie o lumină
Scriu poeme pentru un singur cititor, apoi le uit
De frica unchilor, mătuşilor, verişorilor, vecinilor
Oamenilor, trecătorilor, comercianţilor, cititorilor
Mi-am vândut limba descoperită pe conformitate
Un inginer cu lacrimile îngerului căzut în mine
Şi atunci am început să scriu

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O barcă descoperită

Ce-i cu-acele scâncete acolo-n întuneric?
"Lăsaţi-l aici, în braţele mele. Încă respiră, iată!
O să-i înfăşor gâtul cu părul meu." – "Se-apropie furtuna,
Barca-i prea grea. E mort. Trebuie-aruncat îndată."

Priveşte-o clipă-n lumina fulgerului pata înspumată, norul
De feţe albe din barca neagră-n care îmbarcă apă vântul,
Femeia care imploră înnebunită, încleştându-se
De iubitul mort, acoperindu-i cu părul ei pieptul, gâtul.

"Înţelegeţi, doamnă,-i mort." – "Nu, simt că-i bate inima.
E doar amorţit de frig. Trăieşte, ştiu bine asta.
Uitaţi-vă-, l înfăşor cu părul meu şi-l încălzesc." –
"Nu. Draga mea, nu putem păstra mortul. Daţi-i drumul, basta!"

"Hai, daţi-i drumul din braţe." – "O, Doamne, lasă-l cu mine!"
Ascunde, noapte, întâmplarea asta! Dă-i vântului puteri depline!
Pentru că nu există voci sau stafii în bezna de acolo
Să calmeze înfricoşata mânie-a mării din zorii zilei care vine.

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşiţa din perete

Nu s-au sfârşit dar au trecut în goană
acei ani frumoşi şi fermecaţi
când doi copii se bucurau în tihnă seara
de pita neagră cu untură,
cu dungile subţiri şi arse de pe grătarul de metal.
Ei ascultau glasuri suave
ce-ntr-una îşi şopteau alene
şi-aşa s-au trezit brusc la viaţă
în camera cu teracota verde...
deodată au simţit şi gerul
iar prin uşiţa fermecată
descoperită de copii
în zidul gros de cărămidă,
căldura năvălea în valuri.
Afară era frig şi-întunecat
şi-în casă nu mai ardea focul;
era mult jar mocnind în teracotă
căruia nu îi venise tăcut sorocul
să-l stingă timpul din clepsidră,
să îl transforme în cenuşă pe care să o vânture furtuna

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviemul sufletelor noastre...

În ochii tăi lucesc destinele durerii,
Zidite-n lutul sfânt de un olar nebun.
E ora de răsfăţ, secundele plăcerii,
Când ceasul bate toaca în liniştea din turn.

Cărarea negăsită de dorul tău pribeag,
Spre inima pustie, dar totuşi în extaz,
Va fi descoperită şi dată în vileag!,
Când lacrima-ţi va roade tristeţea din obraz.

Iei formele iubirii când scriu povestea noastră,
... cu nebunii de viaţă scăldate-n absolut.
De un talaz purtat pe marea cea albastră,
Încălecând pe-un vis de nimenea ştiut.

Buzele tale coapte îndeamnă îngeri muţi,
La zâmbet solitar din cerul nedeschis.
... să vadă cu alţi ochi statutul de recruţi,
Pe somnambule pleoape a visului-abis.

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!