cristal

Timp

Timpul trece straşnic de repede
peste dealuri, umbre şi suflete.
Amurgul se revarsă glacial,
cu nuanţe albastre, de cristal..

Păsări negre străpung bolta
ca nişte stele răsturnate,
Sau poate,
e doar sufletul nostru,
străpuns de păcate...

Trec secundele deşarte
Peste ale lumii sentimente amestecate...
Trec şi se topesc rapid
ca intr-un gând insipid,
ca într-o cafea amară,
o Inimă de cerneală
sau o clepsidră ambientală.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auxilium

Un albastru de culoarea cernelii
Mă îmbrăţişează cu farmecul său,
O pată de vopsea devenită-n timp
Abstractă în memoria mea avidă
După materiale de construcţie, un
Albastru cu care îmi clădesc mica
Bucată de cer pentru vise sacre,
Un albastru ce trebuie să iasă în
Evidenţă, e culoarea apei din
Vaza de cristal transparent în contrast
Cu negrul melancoliei lunare,
Albastru insistă să reprezinte
Seninul, ziua de mâine, speranţa
Ce sfidează realitatea morţii....

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul râului uitat de timp

- Râu de munte, râu uitat
Printre-atâtea alte râuri
Dintr-o viaţă fără frâuri
Când prin lume-am colindat,

Râu cu apă de cristal
Şi cu murmur ce mă-ncântă,
Când te scurgi, nu te frământă
Neştiutul din aval?

Unde mergi, când tu nu ştii
Dacă-n faţă ai şi-s grele
Toate stâncile acele?

- Eu nu ştiu ce voi găsi -
Merg pe drumurile mele
Ca şi timpul celor vii.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

Tăcerea nopţii, dureroasa tăcere
nocturnă... De ce se-înfioară-astfel sufletul meu?
Îmi aud murmurul sângelui –
o furtună-înveşmântată-n mătase-mi trece prin cap.
Insomnia! Să nu poţi adormi şi, totuşi,
să visezi. Sunt un auto-model
de disecţie spirituală, un auto-Hamlet.
Îmi subţiez tristeţea
în vinul nopţii,
în minunatul cristal al întunericului –
şi mă întreb: mai e mult până-n zori?
Cineva a închis o uşă –
A trecut cineva –
Ceasul a sunat de ora trei –
Dar n-a fost Ea! –

poezie de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Sunt asemeni unui cristal –
cuvintele.
Unele, un jungher,
Unele, o flacără.
Altele,
doar bobiţe de rouă.

Ele vin pe-ascuns, încărcate de amintiri.
Navighează lipsite de apărare:
bărcuţe sau săruturi
pe ape tremurânde.

Abandonate, inocente,
imponderabile.
Sunt ţesăturile luminii.
Sunt noaptea.
Şi, chiar pale,
ele amintesc de paradisul pierdut.

Cine le aude? Cine

[...] Citeşte tot

poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustraţii

fluturi de cristal dansează în parc
arborii sunt îmbrăcaţi în ie
covoare de argint pe alei, remarc
că iarna aceasta e plină de magie.

patinoarul e ticsit de copii
la intrare e un brad împodobit
vântul colindă vesel pe câmpii
unde se relaxează grâul încolţit.

fulgi de nea valsează graţios
deasupra lacului de lebede păzit
sălcii se leagănă silenţios
sublimă iarnă - bine ai venit!

Moş Crăciun grăbit bate la uşe
să ofere daruri scoase din mănuşe.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul senin

se uita la mine printr-un cristal
era curios să vadă mersul meu
pe asfaltul care frige până ce noaptea
se lasă de sus perpendicular
privea îmbufnat lipsa mea de voinţă

cerul senin scutura un anotimp
peste oraşul fragil mistuit
până la sânge te vezi rătăcit
prin secunda ce prinde culoare

cerul senin mă urmărea cum vărs
lacrimi de iubire pe o hârtie
printre copacii de ceară parfumată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conchid

Atâtea ierni am adunat
Încât voi deveni odată
Un simplu om,
Doar de zăpadă,
Din viaţă evadat.....
Copii râzând in jurul meu,
Mi-or pune ochii de cărbune
Fular la gât si nasturi verzi
Cu dorul largilor livezi
De mâine...

Si-aşa privind la bradul mic
Care la geam s-a înălţat
Îl iau drept cupă de cristal
Glazat...
Într-un decor ce-i străveziu
Încerc să dau un interviu
Fără cinism in zi de post
Nu ştiu de este cu folos,
Dar vreau ca să conchid

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă viei...

Struguri albi ciorchini în vie
Boabe de cristal
Plâns de toamnă ruginie
Mustu-i în pocal

Struguri negri arşi de soare
Brumării cu pete
Poartă-n ei stropi de licoare
Strânşi pe îndelete

Struguri rubinii dulceaţa
Holdelor din vii
Au prins duşul frigul ceaţa
Toamnelor târzii

Struguri rupţi de viţa mamă
Plâng de bucurie
Se vor odihni în cramă
Lacrimă de vie

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imbold

nu vreau semne într-o fereastră
o roată cuminte printre fantasme
vreau să pot să mă arunc
ca-n jocurile de când eram mici
ne dădeam drumul pe spate
în gol
şi să mă prinzi
da da vreau să ameţesc
să port cercei roşii
şi miros de scorţişoară
chipul tău împietrit de plăcere
piruetele mele
să mă strângi tare în braţe
să-mi trosnească oasele
privirea mea globul tău de cristal
trupul meu amprentele tale
după care să prezici
cum va fi vremea

poezie de Miruna Dima
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!