Poezii despre copac, pagina 8
Sub povara frumuseții
Sub povara frumuseții lor
bujorii cad
la vederea securii
cine oare mai vrea
să fie copac.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punctuația
următoarea carte de poezie
pe care am s-o semnez
se află deja
în stadiu incipient
în trunchiul unui copac
și așteaptă doar punctuația
poezie de Emilian Mirea din M-am născut Abel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrăjitoarea
din regatul lunii avea
părul alb în marțea
artelor marțiale dintr-un februarie
pandemic încât să te sperie
corupția de la curtea împăratului
spre sfârșitul dinastiei ming
manciuria vânează un imperiu sfârșit
unde dragostea este otrava
care omoară scrie în manuscris
trebuie să renunți la iubire
la iubit să ajungi vrăjitoare
cu puteri supranaturale
în stare să se lupte
în stare să învingă
în stare
să oprească armata invadatoare
plutești peste munții prinși
în ceață și zăpadă
renunți
renunți
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călcâiul vulnerabil al primăverii
Ai
privit
vreodată
în
ochi
un copac
Poetule
Poate
doar
primăvara
Când
mugurii
își
ridicau
pleoapele
somnoroase
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (31 ianuarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual
În fiecare dimineață
petrec minutele
până le absorb
Ca rădăcinile de copac
apa zăpezii
Timpul îmi ține de
cald
Până voi îmbătrâni
Ca o ninsoare
de cuvinte.
poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin pădure
Merg
după cuvânt
ca prin pădure
fiecare pas este un copac
cu cât mai departe
cu atât mai multe cuvinte
poezie de Benedykt Koziel din Otoczyla mnie milosc (2009), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum curge dunărea așa curge
și sângele nostru în vene
și sevele urcă sprintene în copac
și gunoaiele curg și ele - tinere unde
nemuritoare de plastic în a
dn-ul românilor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pe neașteptate, ramurile goale tremură-n briza serii.
Noaptea se adâncește.
Iubitul mă iubește, iar eu sunt încântată
că trupul meu îl încântă pe el.
Chiar nu vezi
că noi suntem
ramurile aceluiași copac?
poezie de Tzu Yeh, cca 400 î.e.n., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascult ploaia
Ascult ploaia cum cântă și tac
Mă închipui singur în univers
Și mă cuprind fiorii;
Mă simt bătrân ca un copac
Pe coaja căruia s-au iscălit,
Toți trecătorii
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
vântul a refuzat să adoarmă
umblă prin părul iubitei
și prin frunzișul vreunui copac
alină un ceas dintr-un turn
apoi se pune pe dansat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!