Serioase/triste despre compunere despre toamna, pagina 8
Nu știam nimic despre ea; convorbirea noastră a luat totuși o întorsătură din cele mai macabre: i-am vorbit despre mare, despre comentariul acela la textul Ecleziastului. Și nu mică mi-a fost mirarea când, după ce mi-am încheiat tirada despre isteria valurilor, am auzit-o zicând: "Nu e bine să-ți plângi de milă."
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătății (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Autumnalia
Superbă toamnă, blîndă veșnicie
Sub streșini, cuibul este gol din nou
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să ieși din starea ta de ou!
Superbă toamnă, păsări în chirie
Pe cer le văd, pe cer le-ascult
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să te trezești, căci ai dormit prea mult!
Superbă toamnă, cine să ne știe
C-om ninge mîine, viscolind pe deal
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să te lipești cu fruntea de Ardeal!
Superbă toamnă, calmă bucurie
De rod bogat, se-ndoaie ram de ram
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să nu mai stai, să te privești din geam!
poezie de Cornel Udrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers în toamnă
Versul meu este în toamnă.
Trupul meu este în vânt.
Timpul prihănit de hrană
Mă subjugă pe pământ.
Chipuri văd peste stindarde,
Plete zburdă după gând.
Volburată, iarăși arde
Mintea-mi rece, pe cuvânt.
Frunzele se duc cu nimfe,
Râurile cresc pe piscuri.
Astigmată cade-n cifre
Amăgirea-mi dintre scrisuri.
Nici durerile nu cresc,
Nicio lună nu răsare.
Doar un zâmbet de ceresc
Mă cuprinde-n disperare.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (8 septembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de grădinar
A fost o toamnă veche, cum e un cântec vechi,
Și eu cântam pe-atuncea și surâdea grădina;
Luam licuriciu-n palmă și-i reaprindeam lumina
Și florilor brumate le sprijineam tulpina...
Și-a fost o toamnă veche, cum este o durere...
Și eu plângeam pe-atuncea, grădina abătută.
Stins, licuriciu-n palmă părea o stea căzută,
Voiam să-ndrept o floare, dar putrezea tăcută.
Și-a fost o toamnă veche, cum este o uitare...
Nici n-am mai plâns de-atuncea, nici n-am mai vrut să cânt.
Mort, licuriciul serii l-am risipit în vânt,
Și peste flori brumate am aruncat pământ...
Și-a fost în toamna aceea, o toamnă de mormânt!
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Note de toamnă
(Tăcere... e toamnă în cetate...)
Tăcere... e toamnă în cetate...
Plouă... și numai ploaia dă cuvânt-
E pace de plumb, e vânt, și pe vânt
Grăbite, trec frunze liberate.
Deschide, dă drumu, -adorato,
Cu crengi și foi uscate am venit;
În târg, o fată tristă a murit, -
Și-au dus-o pe ploaie, și-au îngropat-o...
Dă drumu, e toamnă în cetate-
Întreg pământul pare un mormânt...
Plouă... și peste târg, duse de vânt,
Grăbite, trec frunze liberate.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Adierile de toamnă
Peste mica mea livadă
îmbrăcată ca o doamnă,
Brumele încep să cadă,
semn că vine mândra toamnă.
A căzut din pom o poamă,
lângă ea o frunză moare.
Adierile de toamnă
dau grădinilor culoare.
Alte frunze ce-s surori,
nescuturate de vânt,
Cad și ele peste flori
așternute la pământ.
Mărunt se scutură un nor
peste frunzele căzute.
Coboară iarna-încetișor
de pe crestele de munte.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna epigramistului
Un indiciu semnalează
Că e toamnă și la mine:
Din cărți poantele-mi migrează,
Tot mai des, în țări străine.
epigramă de Efim Tarlapan din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A veni toamna și iar mi se face dor de cristalinul cântec al neuitatului nostru Labiș. A venit din nou toamna și în gânduri tresare un braț cu steag fluturând deasupra luptei împotriva inerției.
Nichita Stănescu în Respirări (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna din noi
A venit și luna lui octombrie
Cu covor de frunze si cu ploi
Totul e-nvelit de-o ceață deasă
Totul se transformă în noroi.
Păsările au plecat departe
Nu se mai aude nici un tril
Nici tăcerea nu ne mai desparte
Râdem și ne plângem inutil.
Nu e nici o frunză de vânzare
Dar pădurile s-au dat pe rând
Nu mai este chip de împăcare
Am rămas arizi, păduri plângând.
Nici o zi nu ne mai e întreagă
Secerați suntem de cei de sus
Spicele de grâu încep să geamă
De acel secerător intrus.
[...] Citește tot
poezie de Felicia Feldiorean (1 octombrie 2019)
Adăugat de Felicia Feldiorean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii. Referitor la compunere despre toamna, Angelica Ancu [din public] a spus:"Vine toamna ca o izbavire", frumos vers, poate Dumnezeu ne izbăvește de tot necazul!
Parafrază la Gică Petrescu
Veșnic am făcut pe craiul
Mai c-o jună, mai cu-o doamnă,
Și-astfel, risipindu-mi traiul,
"Am strâns toamnă după toamnă".
epigramă de George Petrone din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!