Poezii despre citate despre tudor arghezi, pagina 8
Vine de la sine
Gândirea vine de la sine,
Pe căi ascunse și străine,
Când n-ai chemat-o, fără știre
Pe firu-i nevăzut, subțire.
Și când o ceri nu-ntotdeauna
Și-arată raza-n flori ca luna,
Să țeasă cu argint, la vreme
Sufletul greu de crizanteme.
O cauți și ai vrea să cânte
În umbra viselor răsfrânte.
Și-n nici o zare nu tresare
Lumina serii gânditoare.
poezie celebră de Tudor Arghezi (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre știri
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre muzică
- poezii despre gânduri
- poezii despre flori
Mărăcine
Te-ai chinuit atîta, mărăcine,
Să scoți o floare și din tine.
Te-am așteptat un an, doi ani, cinci ani...
Și te-am ferit de sapă și cazma
Întru-nflorirea ta.
Toți oamenii spuneau: -Să-l dăm afară-.
Și-am lăsat vară după vară,
M-ai răsplătit de lunga așteptare,
Dîndu-mi cea mai frumoasă floare.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate de Tudor Arghezi despre timp, poezii despre superlative, citate de Tudor Arghezi despre superlative, poezii despre răsplată, poezii despre frumusețe, citate de Tudor Arghezi despre frumusețe sau citate de Tudor Arghezi despre flori
Cuprinsul
Pămîntul, țarina, bucatele,
Puse-n spinarea mea cu toatele,
Oameni și turme și vite,
Brazdele zguduite,
Potecile, miriștea,
Durerile, neliniștea,
Ploaia, negura, vîntul,
Hobotul, spaima, frămîntul.
Cum a intrat în mine țara toată?
Cum a-ncăput o țară-ntr-o lopată?
Pădurile într-un ghiveci de lut?
O mare-ntreagă-ntr-un pahar băut?
Atuncea, dimpreună cu ele-n stropul meu
De zmîrc, a început și Dumnezeu.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre început
- poezii despre spaimă
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre mâncare
- poezii despre lut
- poezii despre durere
Cuprinsul
Pământul, țarina, bucatele,
Puse-n spinarea mea cu toatele,
Oameni și turme și vite,
Brazdele zguduite,
Potecile, miriștea,
Durerile, neliniștea,
Ploaia, negura, vântul,
Hobotul, spaima, frămîntul.
Cum a intrat în mine țara toată?
Cum a-ncăput o țară-ntr-o lopată?
Pădurile într-un ghiveci de lut?
O mare-ntreagă-ntr-un pahar băut?
Atuncea, dimpreună cu ele-n stropul meu
De zmârc, a început și Dumnezeu.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt
Pițigoi
Pițigoi, pițigoi,
Nu mai treci și pe la noi?
Umbli prin copaci streini
Și te văd pe la vecini.
Aveam două rândunele
Și-au plecat din cuib și ele.
Vă feriți de prispa mea
Parcă v-am făcut ceva,
Pe cînd eu, mereu, deștept,
Toată noaptea vă aștept,
Toată ziua, toată, vara,
Să v-ascult - ciupind vioara.
Pițigoi, mă simt sortit
Să mă știu tot părăsit.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, citate de Tudor Arghezi despre vioară, poezii despre vecini, citate de Tudor Arghezi despre vecini, poezii despre rândunele, poezii despre noapte, citate de Tudor Arghezi despre noapte, poezii despre inteligență, citate de Tudor Arghezi despre inteligență, poezii despre copaci sau citate de Tudor Arghezi despre copaci
Ora răzleață
E către seară. Zarea stă grămadă
Și goii arbori parcă vor să cadă.
Adorm și-n sus și-n jos, în lac,
Dormind și lacul parcă de un veac.
Străbuni, strămoși din zeci de neamuri,
Copacii au rămas doar trunchiuri între ramuri,
Giganți în ruină: un trecut,
Morți în picioare-ntregi, cum au crescut.
Nedeslușită, umbra te-mbie și te cere.
Singurătate, ceață și tăcere.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre somn, poezii despre singurătate, poezii despre ore sau poezii despre moarte
Două capre
Două capre cu trei iezi,
În genunchi la o tulpină,
Ți se pare că le vezi
Că se roagă și se-nchină.
În giubele lungi, de par,
Și cu bărbi, ai da să zici
Că sunt chiar, într-adevăr,
Cinci monahi ori ucenici.
Și-i și altă-asemănare:
Ciute și-n suman sărac,
Înțolite-s, fiecare,
Roșcovanele-n șiac.
S-au sculat și rumegând
Stihuri mute și litanii,
Scapă, rupt din când în când,
Șirul negru de metanii.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, citate de Tudor Arghezi despre versuri, poezii despre sărăcie, citate de Tudor Arghezi despre sărăcie, poezii despre poezie, citate de Tudor Arghezi despre poezie, poezii despre negru, citate de Tudor Arghezi despre negru sau poezii despre barbă
Tu taci
Tu taci, tu te-ai ascuns, tu pieri
Cu sculele și farmecele tale.
Te cheamă din biserici, din temniți, din spitale,
Și nu răspunzi durerii nicăieri.
În care loc, cu pila ta de faur,
Ți-ascuți tu fierăstrăul de cristal?
L-am ascultat vibrînd parcă-n migdal,
Parcă-n salcîm, în frunzele de aur.
Poate că noaptea mai ales, de tac
Și plopii rari și pasărea pribeagă,
Te-aud cînd timpul se dezleagă
Și de poveri, și de tictac.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre medicină, poezii despre frunze sau poezii despre creștinism
S-a spulberat ...
Trecutu-l știm atît cît l-am aflat
C-a fost trăit și că s-a spulberat.
Acumul se trăiește tot la fel.
Se spulberă-n tăcere și nevăzut și el.
Nu-l înțeleg de noi cum se desparte,
Trăind cu noi și totuș mult departe.
Că viața-și pierde și văzută drumul,
Ca umbra și ca fumul.
Au fost frumoase și trăite toate.
Firește, zice gîndul, și se poate.
Trăiește într-adevăr tot ce se vede?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, citate de Tudor Arghezi despre viață, citate de Tudor Arghezi despre tăcere, poezii despre fum sau citate de Tudor Arghezi despre fum
Doi copii s-au dus
Doi copii s-au dus de mână
Colindând o săptămână
După scoici, după ghioace.
Vrând cum marea să se joace,
Ea, pierdută-n hora ei,
Nu s-a prins la rând cu ei.
Ațâțată să-și destrame
Păturile de năframe.
Se dezbracă și se-mbracă,
Singură ca să se placă,
Fermecată să se scalde
În sidefuri și zmaralde.
Nu știu ce le-a cășunat
Pe la ceasul înnoptat,
Că pe un drumeac stingher
S-au pierdut, intrând în cer...
poezie celebră de Tudor Arghezi din Ciclul HORE (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni, poezii despre jocuri, citate de Tudor Arghezi despre jocuri, poezii despre ceas sau citate de Tudor Arghezi despre ceas