Amuzante/comice despre citat joaca, pagina 8
Arici, Arici-Bogorici
Ghem de spini și țepi uscate,
Stă-ntărit ca-ntr-o cetate.
Poate trece un vecin
Peste el cu carul plin.
Că nu simte nici atât
Cât l-ai gâdila pe gât.
Ca să-l scoată, ca să iasă,
Câini-l latră. Lui nu-i pasă.
Unul, încercând un pas,
S-a ciocnit în ghimpi la nas.
Fiindcă tontul și netotul
Și-a vârât în ace botul.
Dac-ar fi citit aici,
El afla ce-i un arici,
Însă câinii n-au habar
De tipar și-abecedar.
Nesupus la gând pizmaș,
Bogorici e drăgălaș
Cui îl ia cu prietenie
Cântă-i numai din tipsie
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duduca...
Avea un chef de dus
duduca
și dusă-a fost
precum năluca...
E important
să vă mai spun
cum că fătuca
l-a dus și pe
bărbatul său
cel bun, năuca
un nătărău
susține ea...
Ce chef de dus
avea duduca...
Găsi un altul
bleg ca nuca
cu capul sec
forțând uluca
vrând curte să îi facă
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău (iulie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pui de pom și pui de om
Un sâmbure de pom
Prinde viață din pământ.
Din pântece, pui de om
Către viață-și ia avânt
Când puiul de pom prinde rădăcini,
Puiul de om se joacă prin vecini.
Când puiul de pom, drept se înalță,
Puiul de om se-alintă și se răsfață.
Când puiul de pom prinde să rodească,
Puiul de om începe să iubească.
Când puiul de pom rodește din plin,
Puiul de om își făurește destin.
Când puiul de pom nu mai este pui,
Puiul de om își construiește rostul lui.
Când fostul pui de pom nu mai rodește,
Atunci, puiul de om, îmbătrânește.
Când timpul pentru fiecare a trecut,
Pomul este vreascuri, iar omul... a tăcut.
poezie de Dumitru Delcă (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pisicuța
Toată ziua toarce
Și nimic nu face...
Mult ea doarme,
Miaună când îi e foame.
Este foarte simandicoasă,
Vrea doar mâncare-aleasă.
Iar dacă-i dai lăptic,
Nu-i mai trebuie nimic.
Când ți-e rău, te face bine
Nu pleacă de lânga tine.
Pune lăbuța unde te doare
Și durerea, repede dispare.
Se joacă cu cele perdele
Până rămâi fără ele.
Asta face o pisică
Tot ce prinde, strică.
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (9 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duar pencă nu puteam silabizi
Duar pencă nu puteam silabizi
Nu însămna că ieram prost
Când copii din clasămi citiau skrisu
Unii râdeau Așa a fost
Da acu îs mare diktatorul
Iar ei trebe să skri ca mine
Alfel nuș pot lua diploma de abzolvire
Și se fac cu toți de rușine
Unili fete ierau ok
Dar acelea care au râs mai multe
Au fost adunate laolaltă
Și împușcate zilili trecute
Pe învățătoarea carimi corecta cuvintele
Eu nam vrut diloc so ucid
Acu de vro șaișpe ore
Stă țintită cu spatele la zid
[...] Citește tot
poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În grădină
în grădina efemeră
cântă moartea menuete,
joacă iele despuiete,
totul pare o himeră...
trec prin față vechi icoane,
pe sub arcuri și coloane,
vechi statui negre de lut,
ce se-afundă în trecut.
figuri de femei frumoase,
înșirate numai oase,
se aud călcând în șoapte,
dănțuind în miez de noapte.
trec prin gându-mi doar vestale,
chipuri triste, figuri pale,
trec în muzici triumfale,
cu parfum de-nmormântare.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2008)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce voi fi?
Trei copii în poieniță,
Ca trei flori în grădiniță,
Se întreabă fiecare:
- Ce voi fi când oi fi mare?
- Vreau să fiu o arhitectă
Talentată și corectă
Și poate vedea oricine,
Desenez de-acuma bine.
Am să proiectez noi case
Cât mai mândre, spațioase,
Să stea-n ele mama, tata
Și bunicii și nepoata.
Altul dintre ei, băiatul
Cel cuminte, pistruiatul,
Spune că lui o să-i placă
Doctor bun ca să se facă.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Irundel și Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pandele
Bunicuța lui Pandele
După strada Ghica Tei
A băgat discret de seamă
Cum că nepoțelul ei,
Când nu-i observat de nimeni
Nici de Tone și nici de Rodica
Se cam joacă cu puțica.
Și i-a spus: Pandele dragă,
Vai de mine, nu-i frumos
Vezi pe domnul cel de colo,
Ăla gras și burtos?
Tot așa o burtă mare
I-a spus tainic bunicuța
O să-ți crească, de vreodată
Ai să te mai joci cu puța!
S-a speriat grozav Pandele
Și oftă cu-nfrigurare
Când gândea că o să-i crească
Tot așa o burtă mare.
Dar primind cadou o tobă,
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea dintâi seară
- Era de toate dezbrăcată,
Copacii totuși n-o vedeau,
Însă ar fi vrut să știe: o fată
De ce nu fuge de Bau-Bau?
Și scaunul scotea scântei,
Când trupul gol îl atingea-
Boboc de jar, între femei,
Călca piciorul, vai, o stea!
- Priveam, de ceară parcă,
O mică rază, iată, în tufiș -
Noaptea era și ea o barcă,
Chiar printre stele: pâș-pâș!
- Îngenunchiat, zău, la piciorul
Ce-n mână parcă îmi vorbea,
Simțeam cutremurat că dorul
Mă duce-n hățuri: hăis și cea!
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portretul doamnei B
Dulce bicicletă cu ochii albaștri,
Roți cu spițe ai în loc de fiaștri,
Buza de sus, supărată, e doar un ghidon
Așezată deasupră de far-papion,
Mâna dreaptă și stângă, ascunse în albe
Mănuși mângâie lanțul. De salbe.
Iar pe deget inel cu piatră subțirică -,
Roșu crud, sălbatic, ochiul de pisică.
Discreția nu-i deloc vioară ruginită
Nu spun, zise bicicleta domnișoară de la pension,
Cin' sfielnic astăzi m-a luat de ghidon
Și mi-a trimis buchet de romanițe
Să mi-l pun diseară între spițe,
Dar, vă rog, la valsurile vieneze,
Când dansez cu el,
N-aruncați, în sală, pioneze.
Din cauza gravitației, căderea Bastiliei
Închide, mamă, fereastra cum știe doar
Guvernanta Clermonda.
Afară bicicletele se joacă, pe moarte,
[...] Citește tot
poezie de Petrișor Militaru din Bicicleta van Gogh
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!