Poezii despre cind esti bolnav, pagina 8
La modă
Am vrut să-mi schimb stilul...
Am zmuls cravata,
Am dezbrăcat cămașa cu mînici lungi
Și îndrăgind culorile aprinse
Mă credeam european.
Am schimbat o steluță roșie
Pe unele albe,
O lume zicea că așa e la modă,
Dar cînd m-am deșteptat
Era noaptea. Nu mă vedea nimeni...
Era tîrziu...
Și-atunci mi-am adus aminte
De cîte ori îmi zicea mama,
"Fii așa precum ești..."
poezie de Mihai Ghidora (13 decembrie 2016)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ca o ruină ești, ce nu dă adăpost omului pe vreme rea,
Ca o ușă dosnică ești, ce nu poate împiedica vântul și furtuna;
Ca un palat ești, despuiat și jefuit de tâlhari.
Ca o cursă ești, ascunsă mișelește vederii;
Ca o amuletă ești, ce nu e în stare să-l apere pe om;
Ca o sandală ești, ce roade piciorul drumețului!
poezie din Epopeea lui Ghilgameș
Adăugat de Hecate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viziunea
arată bine așa bătrân și bolnav
cu picioarele încrucișate la piept
ca aleile-n parc în alergarea de dimineață.
în viziunea sa
bătrânețea e frumusețea iar boala cârligul de agățat
adolescente speranțe cu bustul umflat
ca suma articulațiilor mișcate
în viziunea sa
de vântul schimbării. în poezia
pe care o scrie prăbușit peste sine cu încântare
iubind totodată gurile tinere în
recitare și în
viziunea sa: om bătrân
și bolnav, ale(r)gând mai ales
dimineața devreme
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
De-a lungul țărmului
curg nori molatici cu întreruperi albastre
privirile se prelungesc
nevertebrate în transparență lină
ești un înțelept al tăcerii - împovărare
pînă în vremea cînd aș simți cuvintele -
săgeți de piatră ascuțită
căzînd în gol dincolo de marginea lumii
Mare cu furtună liniștită
ți-e icoana sufletului
cum stai nemișcat
în vîntul care bate pînă la mine.
poezie de Lucia Sotirova
Adăugat de Marian Denescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum l-am putea numi
Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-și depășește încercările
Și lună de lună zâmbește
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Și sufletu-i putrezește
Cum l-aș putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăiește-n iubirea dușilor
Și-n ei se regăsește pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Și umblă pe planetă flămând
Cum l-aș putea numi?
Cine se ridică din praf
Și nu moare în accidente
[...] Citește tot
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Izbavire
La ceas tacut, intre pamint si cer,
Cind clopotul tariei amuteste,
Cind valul noptii a-nghetat stingher,
Un gind strain in mine se iveste.
Nu-i gindul meu, il recunosc usor
Din viforul ce mi-l strecoara-n suflet,
Din soapta-i cea vicleana-ncetisor
Intinsa cursa pentru al meu umblet.
La ceas tacut, intre pamint si cer
Ingenunchez tacut si-mi strig durerea:
Parinte ia-mi Tu teama din ungher
Si-n locul ei asterne Tu tacerea.
De-i sufletu-mi Edenul din-nceput,
Si paznic de mai pus peste gradina,
Asculta-mi glasul binecunoscut,
Ce-ti cere-acum sa ma pazesti de vina.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Branzai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modelul inimii mele
Tu ești modelul pe care mi-l doresc,
Ești vorba dulce pe care o șoptesc.
Tu ești model pentru inima mea,
Ești energia și puterea ce bate în ea!
Tu ești modelul de care am nevoie,
Ești raza de lumină pe care nu am voie,
Să o ignor, să nu o văd, să o ratez...
Ești iubirea cu care vreau să mă tratez!
Tu ești modelul ce mult l-am căutat,
Ești unda de iubire ce m-a acaparat.
Tu ești model pentru dragostea mea,
Ești tot ce pot avea mai bun din ea!
Tu ești modelul ce mult l-am visat,
Ești ființa de care nu m-am săturat.
Tu ești supermodel în viața mea,
Ești liniștea și pacea ce eu le-aș vrea!
poezie de Ovidiu Kerekes (10 martie 2021)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea tăcerii
De ce culoare ești, tăcere?
Ești falnică, de tot măreață,
Cu primul tău sărut de:
Bună dimineață!
Cu a ta tandrețe tu apari
Prin roz-oranjul tău altar,
Prea mândră în ardoarea de pomeți,
Aură născătoare sfintei vieți!
Strecori cuminte tâmpla gândurie,
Apari regină albă întru veșnicie,
Azurul-sfântul tu îl dăinuiești,
În limpezi de izvoare, mereu întinerești!
Prin verdele șerpelnic de chindie
Așterni o armonie tot mai vie,
Iar ochiul tău de veghe mă tot paște,
O nouă, tot mai nouă speranță îmi renaște!
[...] Citește tot
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța
Tinerețea,
nu-i o vîrstă sau o perioadă.
E un sentiment.
Atît de evident
într-o privire fericită.
Însă... are și el un sfîrșit,
de speranță-i ferit!
Dar cînd și ea moare!!
Totul te doare...
Te doare bătrînețea
ce ți-a înghițit tinerețea.
Sufletul ți-a murit la douăzeci.
Trupul la șaptezeci.
Speranța odata cu sufletul,
și nu mai auzi urletul!!
Ești orb și surdomut.
Oare ce n-ai făcut?
Să păstrezi în viață...
Această salvatoare-a tinereții -
-Speranță!
poezie de Mariana Corman
Adăugat de Mariana Corman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum cine?
cine ești cînd celălalt încetează să-ți fie?
ridici privirea? nimeni, de care
se agață un altul & alții,
într-o cădere învolburată;
pereții văluriți sub toate & tot
insistă să pătrundă.
cadru restrîns pe detaliu: zîmbet,
mișcare suavă a mîinii, strict de
dragul mișcărilor suav-zîmbitoare.
cine ești dacă celălalt nici n-a fost?
un pluton de priviri în care
ghicești o rafală de gloanțe.
nimeni de care să te dezlipești, nici
un cuvînt magic, fără poduri sau chei,
[...] Citește tot
poezie de Sorin Despot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!