Epigrame despre chipul mamei, pagina 8

E, în felul lui, un tip
Nefăcut pentru model
Să muncească, nu e chip,
Numai chipul e de el!

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

S-a defectat televizorul,
Îmi spune ea, cu chipul trist,
O apucase iarăşi dorul...
Trimit după... electronist.

Frumos i-e chipul şi veşmântul,
Dar mândra mi-a ucis umorul:
Şi-acuma fug mâncând pământul,
C-avea o gură... cât Humorul.

Dacă suferinţa intimă sculptează
Chipul meu ce n-are zâmbetul vioi,
E că gelozia poate mă-ntristează
Că nu sunt în locul copiei cu voi.

madrigal de Cincinat Pavelescu
Acest madrigal face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am în perete-un demon. Un însemn
Al răutăţii scrijelit în lemn,
Şi-mi zic, compătimindu-i chipul său:
Ce grea e străduinţa de-a fi... rău!

Femeia - de-i priveşti conturul
Şi chipul binecuvântat -
E ca un mărţişor... cu şnurul
La gâtul bietului bărbat!

Văzându-le afişele cu chipul,
Mai simt ecoul Săptămânii Mari,
Ce, obsesiv, repetă arhetipul:
Nevinovatul între doi tâlhari!

E ţara noastră îmbrăcată-n ie,
Cu maci şi grâne, mândră Românie,
Câmpii bogate, munţi şi ape, stele...
Luceşte chipul României mele.

Cum avea riduri multe, mari,
S-a operat, pe mulţi dolari;
Azi chipul ei e fin, rotund,
Pe seama pielii de pe fund.

Îl negi pe Însuşi Dumnezău.
Da, tu te tragi, jur pe-aghiuţă,
Fiindcă văd pe chipul tău,
Reminiscenţe de maimuţă.

epigramă de George Budoi din Originea omului (10 noiembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 8 >

chipul mamei